§ 73. - Decizia 591/2024 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), ale art. 3 alin. (1), ale art. 17 şi ale art. 50 lit. a) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor

M.Of. 556

În vigoare
Versiune de la: 16 Iunie 2025
62. Analizând dispoziţiile Legii nr. 289/2005, Curtea reţine că aceasta reglementează măsurile pentru prevenirea şi combaterea fenomenului infracţional în domeniul transportului pe calea ferată. Printre infracţiunile reglementate se regăseşte intrarea sau staţionarea persoanelor neautorizate în zonele unde accesul este interzis prin afişe ori semne corespunzătoare din perimetrul staţiilor de cale ferată, reviziilor, depourilor şi triajelor de reţea, distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a căii ferate, a materialului rulant, precum şi a instalaţiilor, accesoriilor sau a altor componente ale acestora, precum şi sustragerea de componente ale căii ferate, de bunuri din vagoanele care sunt în compunerea unui tren aflat în circulaţie sau programat pentru circulaţie. Cât priveşte Hotărârea Guvernului nr. 203/1994, aceasta stabileşte faptele care constituie contravenţii la normele privind transporturile pe căile ferate române, sancţiunile care se aplică şi organele împuternicite să constate şi să sancţioneze aceste fapte. Aşa fiind, spre deosebire de Legea nr. 333/2003, care consacră răspunderea pentru luarea măsurilor de asigurare a pazei bunurilor ori valorilor pe care unităţile le deţin cu orice titlu, cele două acte normative invocate de autoarea excepţiei consacră răspunderea juridică penală, respectiv contravenţională a persoanelor care încălcă normele privind transporturile pe căile ferate române, deci au o sferă de reglementare diferită de cea supusă controlului de constituţionalitate. În consecinţă, nu se poate reţine nicio confuzie sau neclaritate cu privire la destinatarii normelor, sub aspectul stabilirii răspunderii lor juridice, chestiunea în cauză reprezentând o problemă de aplicare a legilor în funcţie de faptele săvârşite.