§ 45. - Decizia 591/2024 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), ale art. 3 alin. (1), ale art. 17 şi ale art. 50 lit. a) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor

M.Of. 556

În vigoare
Versiune de la: 16 Iunie 2025
41. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin care s-a statuat că o dispoziţie legală trebuie să fie precisă, neechivocă şi să instituie norme clare, previzibile şi accesibile, a căror aplicare să nu permită arbitrarul. Susţine că norma juridică trebuie să reglementeze în mod unitar, uniform şi să stabilească cerinţe minimale aplicabile tuturor destinatarilor săi. Legea nu este un simplu act emis de Parlament în exercitarea atribuţiilor sale de autoritate legiuitoare, ci trebuie să răspundă unor cerinţe extrinseci şi intrinseci de calitate. Aceste cerinţe derivă dintr-un plan constituţional definit de trei principii intercorelate: principiul statului de drept, principiul legalităţii şi principiul stabilităţii raporturilor juridice. Referitor la exigenţele constituţionale impuse de art. 1 alin. (1) şi (5) din Constituţie, Curtea Constituţională s-a pronunţat în mai multe cazuri în sensul că respectarea normelor de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative instituie o garanţie a calităţii legii de a cuprinde norme clare, predictibile, care să fie înţelese şi aplicate corect de destinatarii săi. Curtea Constituţională a statuat că, deşi normele de tehnică legislativă nu au valoare constituţională, prin reglementarea acestora legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru orice act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea şi coordonarea legislaţiei, precum şi conţinutul şi forma juridică adecvate fiecărui act normativ.