§ 30. - Decizia 587/2024 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 alin. (2) lit. d) şi ale art. 83 alin. (2) teza întâi din Codul penal
M.Of. 585
În vigoare Versiune de la: 24 Iunie 2025
22. În raport cu cele reţinute anterior, în ceea ce priveşte înfăptuirea justiţiei şi cerinţa înscrisă în dispoziţiile constituţionale ale art. 124 alin. (2) - "justiţia este egală pentru toţi" -, Curtea constată că aceasta reflectă dispoziţia constituţională înscrisă în art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală potrivit căreia "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări". Curtea a reţinut că principiul egalităţii în faţa justiţiei semnifică faptul că toate persoanele au o vocaţie egală să fie judecate de aceleaşi instanţe judecătoreşti şi după aceleaşi dispoziţii legale, indiferent că sunt de fond sau de procedură. Cu alte cuvinte, nu trebuie să existe privilegii de jurisdicţie, iar egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice priveşte deopotrivă caracterul unitar al practicii judiciare în aceeaşi materie, egalitatea armelor (unul dintre elementele noţiunii mai largi de proces echitabil şi componentă importantă a unei apărări efective într-un proces cu caracter judiciar, având semnificaţia unui tratament egal al părţilor pe toată durata desfăşurării procedurii în faţa unui tribunal, fără ca una dintre ele să fie avantajată în raport cu cealaltă parte din proces) ori realizarea în fapt a egalităţii în faţa justiţiei prin asigurarea unui ajutor public judiciar de natură să garanteze accesul egal la actul de justiţie. Din această perspectivă, Curtea a reţinut că, reglementând condiţiile în prezenţa cărora instanţa nu poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, acestea fiind condiţii ce ţin de persoana infractorului, precum şi de pedeapsa prevăzută de lege/stabilită pentru infracţiunea săvârşită (cu referire la limita maximă specială a pedepsei pentru care se pot aplica cele două instituţii juridice), dispoziţiile criticate nu sunt de natură să înfrângă principiul egalităţii în faţa justiţiei, ci constituie expresia politicii penale a statului.