Decizia 583/2009 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 190 din Codul de procedură civilă
M.Of. 499
În vigoare Versiune de la: 20 Iulie 2009
Decizia 583/2009 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 190 din Codul de procedură civilă
Dată act: 14-apr-2009
Emitent: Curtea Constitutionala
Ioan Vida | - preşedinte |
Nicolae Cochinescu | - judecător |
Aspazia Cojocaru | - judecător |
Acsinte Gaspar | - judecător |
Ion Predescu | - judecător |
Tudorel Toader | - judecător |
Puskas Valentin Zoltan | - judecător |
Augustin Zegrean | - judecător |
Carmen Cătălina Gliga | - procuror |
Mihaela Senia Costinescu | - magistrat-asistent |
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 190 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Stan Pompiliu Gheorghe în Dosarul nr. 7.433/280/2006 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
Prin Încheierea din 26 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 7.433/280/2006, Curtea de Apel Piteşti - Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 190 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Stan Pompiliu Gheorghe.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul consideră că prevederile art. 190 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, fiind contrare art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece dau posibilitatea ca, într-un proces de divorţ, să intervină arbitrariul atunci când sunt audiaţi ca martori rudele şi afinii uneia dintre părţi. Se apreciază că, prin ascultarea rudelor ca martori, nu mai poate fi garantat dreptul la un proces echitabil, deoarece este de notorietate că, prin însăşi existenţa legăturilor de rudenie, un părinte sau un afin poate fi bănuit în mod legitim ca având legături de duşmănie sau de interese faţă de părţile din procesul de divorţ.
Curtea de Apel Piteşti - Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază excepţia ca fiind neîntemeiată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 190 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul conţinut: "În pricinile privitoare la starea civilă sau despărţenie se vor putea asculta rudele şi afinii mai sus-arătaţi, în afară de descendenţi."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3).
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că proba testimonială reprezintă unul dintre mijloacele probatorii cel mai frecvent folosite în procesul civil. Mijlocul de probă îl reprezintă tocmai declaraţiile făcute de martor, persoană terţă faţă de proces, care relatează în faţa instanţei fapte sau împrejurări concludente pentru soluţionarea cauzei. În principiu, orice persoană care are cunoştinţă despre fapte relevante referitoare la pricina dedusă justiţiei poate fi ascultată în calitate de martor. De la această regulă legea procesual civilă instituie anumite excepţii, indicând persoanele care nu pot fi audiate ca martori, precum şi pe cele care sunt scutite de la obligaţia de a depune mărturie, în considerarea calităţii pe care o deţin. Astfel, interdicţia consacrată de art. 189 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă se întemeiază pe o prezumţie de parţialitate şi subiectivism a rudelor şi afinilor până la gradul al treilea inclusiv în relatarea faptelor de care au cunoştinţă.
Cu toate acestea, în materia cauzelor privitoare la starea civilă sau divorţ, legiuitorul a apreciat că interdicţia ascultării în calitate de martori a rudelor şi afinilor nu îşi găseşte utilitatea, în condiţiile în care aceste persoane, cu precădere, au cunoştinţă despre situaţia de fapt din interiorul familiei. Dispoziţiile legale criticate reprezintă norme de procedură, iar, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, procedura de judecată este stabilită de legiuitor, evident cu respectarea prevederilor sau principiilor constituţionale. Referitor la încălcarea dreptului la un proces echitabil, consacrat constituţional prin prevederile art. 21 alin. (3), Curtea constată că aceste susţineri sunt neîntemeiate, întrucât legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitarea a drepturilor procedurale. Aşa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţională, în deplin acord şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, cauza "Marckx contra Belgiei", 1979), principiul egalităţii în drepturi şi al nediscriminării se aplică doar situaţiilor egale ori analoage, iar tratamentul juridic diferenţiat, stabilit în considerarea unor situaţii obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii şi nici discriminări.
Pe de altă parte, în toate cazurile în care este posibilă administrarea altor probe, instanţa are îndatorirea de a-şi exercita rolul activ, în temeiul art. 129 alin. 5 din Codul de procedură civilă, şi de a stărui în aflarea adevărului, prin toate mijloacele legale, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Astfel, "judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc". Mai mult, părţile dispun de posibilităţi suficiente şi echivalente pentru a-şi apăra poziţia asupra problemelor de drept şi de fapt, în asemenea manieră încât mărturiile rudelor sau afinilor să nu aibă înrâurire, în mod exclusiv, asupra hotărârii instanţei judecătoreşti.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 190 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Stan Pompiliu Gheorghe în Dosarul nr. 7.433/280/2006 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Documente corelate
Dacă doriți să acces la toate documente corelate, autentifică-te în Sintact. Nu ai un cont Sintact? Cere un cont demo »