§ 13. - Decizia 578/2022 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, ale art. II alin. (7) din Legea nr. 152/2017 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, precum şi ale art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice

M.Of. 298

În vigoare

Versiune de la: 10 Aprilie 2023

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate încalcă art. 41 alin. (2) din Constituţie, în componenta privind dreptul la un salariu minim garantat, în măsura în care se interpretează că drepturile compensatorii tranzitorii introduse şi încă menţinute în salariul de funcţie al poliţiştilor ar fi devenit parte a cuantumului salariului de funcţie şi deci drept fundamental. Astfel, se susţine că sumele compensatorii tranzitorii din salariul de funcţie nu pot fi luate în considerare la comparaţia salariului de funcţie cu salariul minim garantat, întrucât nu au devenit niciodată parte a cuantumului salariului de funcţie şi drept fundamental, neputând fi valorificate la comparaţia cu salariul de bază minim garantat. Sunt invocate deciziile Curţii Constituţionale nr. 108 din 14 februarie 2006, nr. 693 din 17 octombrie 2006 şi nr. 667 din 9 noiembrie 2016 şi se arată că există distincţie între salariul de bază şi elementele adiţionale ale acestuia, printre care şi sporurile, neputând fi acceptat, din perspectivă constituţională, ca un spor în sine, să constituie atât o parte a indemnizaţiei/salariului de bază, la care să se calculeze procentual alte sporuri prevăzute de lege, cât şi un adaos salarial pentru compensarea corespunzătoare a unor condiţii de muncă în considerarea cărora este acordat. De asemenea, este invocată Decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 4 februarie 2020 şi se susţine că prin această decizie a fost constatată neconstituţionalitatea interpretării date prin Decizia nr. 21 din 21 noiembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii - în sensul că fostul spor de doctorat, acordat după 2010 sub formă de sumă compensatorie tranzitorie, ar fi devenit parte a salariului de bază şi drept fundamental. În opinia autorilor excepţiei, Decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 4 februarie 2020, precitată, orientează şi interpretarea ce trebuie făcută cu privire la toate fostele sporuri/sume compensatorii încă menţinute în salariul de funcţie al poliţiştilor.