§ 89. - Decizia 574/2011 [R] referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii dialogului social în ansamblul său, precum şi, în special, ale art. 3 alin. (1) şi (2), art. 4, art. 41 alin. (1), titlul IV privind Consiliul Naţional Tripartit pentru Dialog Social, titlul V privind Consiliul Economic şi Social, art. 138 alin. (3), art. 183 alin. (1) şi (2), art. 186 alin. (1), art. 202, art. 205, art. 209 şi art. 224 lit. a) din lege

M.Of. 368

În vigoare

Versiune de la: 26 Mai 2011

Curtea, în mod principial, a stabilit, prin Decizia nr. 383 din 23 martie 2011, că "este dreptul exclusiv al Guvernului ca în cadrul politicii sale legate de piaţa muncii să intervină ori de câte ori este necesar; însă, în momentul în care cadrul legislativ nu mai corespunde situaţiei economice a ţării avută în vedere la adoptarea sa, producând chiar disfuncţionalităţi în modul de funcţionare a pieţei muncii prin îngreunarea iniţiativei private, Guvernul nu doar că are posibilitatea de a interveni, dar şi obligaţia de a corija efectele posibil negative asupra pieţei muncii". O atare aserţiune este aplicabilă mutatis mutandis şi în cauza de faţă din moment ce efortul de codificare este rezultatul corijării cadrului legislativ ce nu mai corespundea situaţiei economice a ţării avută în vedere la adoptarea sa, a necesităţii asigurării unităţii de reglementare, precum şi a adaptării cadrului legislativ la noile realităţi economico sociale rezultate prin adoptarea Legii nr. 40/2011. Astfel, Legea dialogului social, acest corpus legis, se constituie într-o continuare firească şi necesară a reformelor luate prin Legea nr. 40/2011.