§ 8. - Decizia 572/2015 [R] privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 lit. a) şi b), art. 7 şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, precum şi a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului
M.Of. 893
În vigoare Versiune de la: 27 Noiembrie 2015
6. Autorul excepţiei solicită admiterea acesteia, arătând că, în opinia sa, prin ordinele emise de ministru s-au creat norme derogatorii de la lege. În acest sens arată, în esenţă, că textele de lege criticate aduc atingere art. 154 referitor la conflictul temporal de legi din Constituţie deoarece îşi perpetuează existenţa în fondul activ al legislaţiei, deşi actele normative care le conţin au fost emise în anul 2002, înainte de intrarea în vigoarea prezentei Constituţii, Prin urmare, Curtea ar trebui să constate abrogarea lor, potrivit art. 154 alin. (1) din Legea fundamentală. Pe fondul excepţiei arată că prin ordinele nr. 300 din 21 iunie 2004 şi nr. 400 din 29 octombrie 2004, nepublicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, s-au reglementat naşterea, modificarea substanţială şi încetarea raporturilor de serviciu ale poliţistului - funcţionar public, care ar fi trebuit reglementate prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie. Similar celor reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, prevederile legale criticate reprezintă "norme în alb", care lasă la dispoziţia executivului posibilitatea de a face imixtiuni în domeniul legislativului, ceea ce aduce atingere art. 1 alin. (5) din Constituţie. Solicită Curţii Constituţionale aplicarea considerentelor de principiu ce au stat la baza Deciziei nr. 1 din 11 ianuarie 2012, în ceea ce priveşte previzibilitatea normelor cuprinse în actele normative. Referitor la dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 218/2002 arată că acestea permit numirea directă a unei persoane în funcţia de inspector general la conducerea Inspectoratului General al Poliţiei Române, fără a exista criterii de numire şi fără a avea funcţia de secretar de stat, ceea ce contravine celor reţinute de Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010. Cu privire la art. 18 din Legea nr. 360/2002 se observă, de asemenea, lipsa de claritate şi previzibilitate a textului criticat. Prin Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013 Curtea a reţinut că lipsa de claritate şi previzibilitate afectează în mod direct libertatea de exprimare prevăzută de art. 30 şi dreptul la informaţie prevăzut de art. 31 din Constituţie, care sunt în egală măsură încălcate. Tot astfel, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014.