§ 34. - Decizia 572/2015 [R] privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 lit. a) şi b), art. 7 şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, precum şi a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului

M.Of. 893

În vigoare
Versiune de la: 27 Noiembrie 2015
19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că obiectul cauzei în care aceasta a fost ridicată îl constituie recursul împotriva sentinţei civile prin care s-a respins contestaţia împotriva Dispoziţiei de sancţionare nr. 4.443 din 21 septembrie 2011, prin care autorul excepţiei a fost sancţionat disciplinar cu "amânarea promovării în gradul profesional următor pentru o perioadă de 2 ani". Aşadar, obiectul litigiului se circumscrie unor aspecte care vizează stricto sensu raportul de serviciu al autorului excepţiei, şi nu modul de organizare a structurii din care acesta face parte şi nici modul de numire al inspectorului general. Temeiul sancţionării reţinut în dispoziţie îl constituie prevederile art. 57 lit. a), c) şi e), art. 58 lit. c), art. 59, 60, 61 şi 62 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, art. 17 lit. c) din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 400 din 29 octombrie 2004 şi Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 600 din 15 aprilie 2005. În aceste condiţii, prevederile art. 5 lit. a) şi b) şi art. 8 din Legea nr. 218/2002 care reglementează cu privire la structura organizatorică a Poliţiei Române şi atribuţiile Inspectoratului General al Poliţiei Române, precum şi cele ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 218/2002 şi art. 18 din Legea nr. 360/2002, care reglementează referitor la numirea inspectorului general al Poliţiei Române, prin decizie a prim-ministrului, şi ocuparea prin examen sau concurs a posturilor de conducere în situaţiile şi în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, nu au legătură cu soluţionarea cauzei în care excepţia a fost ridicată. Aşa fiind, Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a textelor de lege anterior menţionate, deoarece acestea nu îndeplinesc condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.