§ 16. - Decizia 572/2015 [R] privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 lit. a) şi b), art. 7 şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, precum şi a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului
M.Of. 893
În vigoare Versiune de la: 27 Noiembrie 2015
11. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 218/2002 (în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 40/2015), autorul arată că acestea aduc atingere dispoziţiilor art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 din Constituţie prin raportare la art. 21 pct. 2 privind accesul egal la funcţiile publice din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 148 din Constituţie, prin încălcarea adusă art. 20 privind dreptul la egalitate de şanse şi de tratament în materie de angajare şi profesie, fără discriminare în funcţie de sex din Carta Socială Europeană (cu referire la art. 16 din Directiva 2000/78/CE), precum şi prin încălcarea art. 21 privind nediscriminarea şi art. 23 referitor la egalitatea între femei şi bărbaţi din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în acest sens arată că textul de lege criticat permite numirea discreţionară a unei persoane la conducerea Inspectoratului General al Poliţiei Române, prin decizie a prim-ministrului, la propunerea ministrului afacerilor interne, fără o justificare obiectivă şi raţională a acestei proceduri, având în vedere că funcţia de inspector general face parte din categoria funcţiilor publice "de conducere" şi nu este o funcţie de "demnitate publică", ceea ce aduce atingere principiul egalităţii de şanse la funcţia publică. Numirea discreţionară, potrivit textului de lege criticat, este una care permite discriminarea pe criterii de sex, în această funcţie fiind numiţi până în prezent numai bărbaţi. În practica ocupării funcţiilor publice de conducere din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române există o abordare neunitară şi discriminatorie, care încalcă art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 53 din Legea fundamentală, precum şi art. 20 din Constituţie, prin raportare la art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece funcţiile de conducere din cadrul Inspectoratului sunt ocupate prin examen sau concurs, potrivit art. 18 din Legea nr. 360/2002, pe când cele două funcţii reglementate de art. 8 din Legea nr. 218/2002 se ocupă prin numire directă, fără concurs sau examen. Funcţionarii publici care ocupă aceste posturi de conducere beneficiază de un tratament diferit în ceea ce priveşte numirea în funcţie, nefiind supuşi unei evaluări riguroase a cunoştinţelor profesionale, pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii, ci doar pe baza unor propuneri sau recomandări unilaterale susceptibile de subiectivism, deşi acestea nu au caracter de demnitate publică, iar prin statutul lor ar trebui să fie echidistante politic. În acest sens se invocă cele reţinute de Curtea Constituţională cu privire la principiul egalităţii şi nediscriminării, prin deciziile nr. 1 din 8 februarie 1994, nr. 414 din 14 aprilie 2010 şi nr. 1.039 din 9 iulie 2009. Prevederile art. 8 din Legea nr. 218/2002 aduc atingere art. 1 alin. (5), raportat la art. 78 privind intrarea în vigoare a legii şi art. 154 referitor la conflictul temporal de legi din Constituţie, prin aceea că îşi perpetuează existenţa în fondul activ al legislaţiei, deşi art. 18 din Legea nr. 360/2002, lege specială, reglementează în sensul ocupării posturilor prin examen sau concurs.