§ 216. - Decizia 57/2018 [R] referitoare la interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, menţiunii de la pct. VI din anexa nr. 15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările ulterioare, art. 1-3 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurările sociale de stat, aprobat prin Legea nr. 65/1972, cu modificările şi completările ulterioare, art. II din Legea nr. 49/1992 pentru modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale, pct. 1 lit. c) din Precizarea Ministerului Economiei şi Finanţelor şi Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale nr. 181.679/1992 privind aplicarea prevederilor Legii nr. 49/1992 pentru modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale, art. 9 şi 51 din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea şi calitatea muncii, republicată, cu modificările ulterioare, art. 160 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 29, art. 90, art. 76-84 din Legea nr. 10/1972 privind Codul Muncii al Republicii Socialiste România, cu modificările şi completările ulterioare, în ce priveşte veniturile reprezentând ajutor contravaloare energie electrică, în sensul de a se stabili dacă acestea trebuie luate în considerare la stabilirea cuantumului pensiei

M.Of. 895

În vigoare
Versiune de la: 24 Octombrie 2018
43. Prin raportul întocmit, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, judecătorii-raportori au apreciat că nu sunt întrunite cumulativ condiţiile de admisibilitate a sesizării prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, respectiv că, în raport cu datele concrete ale cauzei, lămurirea problemei de drept supuse dezbaterii nu depinde de interpretarea unor dispoziţii îndoielnice, lacunare sau neclare, ci de operaţiunea de aplicare a textelor de lege incidente corespunzător circumstanţelor ce caracterizează litigiul, atribut care intră şi trebuie să rămână în sfera de competenţă a instanţei de judecat; chestiunea de drept nu este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat prin decizii pronunţate în recurs în interesul legii.