§ 37. - Decizia 564/2023 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi ale art. 55 din Legea concurenţei nr. 21/1996
M.Of. 879
În vigoare Versiune de la: 2 Septembrie 2024
16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi ţinând seama de criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea observă că art. 3 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 statuează că punerea în aplicare a acestei legi este încredinţată Consiliului Concurenţei ca autoritate naţională în domeniul concurenţei, autoritate administrativă autonomă, învestită în acest scop, în condiţiile, modalităţile şi limitele stabilite prin normele legale în materie. În acest context, dispoziţiile art. 55 din Legea nr. 21/1996, de asemenea, criticate în prezenta cauză, prevăd contravenţii şi stabilesc sancţiuni specifice materiei concurenţei ce sunt aplicate de Consiliul Concurenţei. Astfel, potrivit art. 55 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă ce nu poate depăşi 10% din cifra de afaceri totală mondială realizată de întreprinderea sau asocierea de întreprinderi în anul financiar anterior sancţionării următoarele fapte, săvârşite cu intenţie sau din neglijenţă de întreprinderi sau asocieri de întreprinderi: a) încălcarea prevederilor art. 5 şi 6 din această lege, precum şi a prevederilor art. 101 şi 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Prevederile art. 6 din Legea nr. 21/1996 la care fac referire dispoziţiile criticate, şi care sunt menţionate în mod concret de către autoarea excepţiei de neconstituţionalitate în motivarea acesteia, dispun, în esenţă, că este interzisă folosirea în mod abuziv de către una sau mai multe întreprinderi a unei poziţii dominante deţinute pe piaţa românească sau pe o parte substanţială a acesteia, iar, dacă sunt constatate asemenea practici de către Consiliul Concurenţei, în măsura în care folosirea în mod abuziv a poziţiei dominante poate afecta comerţul dintre statele membre, acesta aplică, de asemenea, prevederile art. 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, prezumându-se, până la proba contrară, că una sau mai multe întreprinderi se află în poziţie dominantă.