Decizia 564/2005 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 124 din Codul penal
M.Of. 995
În vigoare Versiune de la: 10 Noiembrie 2005
Decizia 564/2005 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 124 din Codul penal
Dată act: 25-oct-2005
Emitent: Curtea Constitutionala
Ioan Vida | - preşedinte |
Nicolae Cochinescu | - judecător |
Aspazia Cojocaru | - judecător |
Constantin Doldur | - judecător |
Acsinte Gaspar | - judecător |
Kozsokar Gabor | - judecător |
Petre Ninosu | - judecător |
Ion Predescu | - judecător |
Şerban Viorel Stănoiu | - judecător |
Marinela Mincă | - procuror |
Afrodită Laura Tutunaru | - magistrat-asistent |
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 124 din Codul penal, excepţie ridicată de Dumitru Octavian Rădulescu în Dosarul nr. 760/2005 al înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată, deoarece textul legal criticat nu instituie nici un privilegiu de natură să afecteze principiul egalităţii în faţa legii. Se poate constata că, în realitate, critica autorului excepţiei vizează completarea art. 124 din Codul penal şi nu o eventuală contrarietate a acestuia cu prevederile din Legea fundamentală invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 15 iunie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 760/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 124 din Codul penal, excepţie ridicată de Dumitru Octavian Rădulescu, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs în materie penală.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 124 din Codul penal sunt neconstituţionale în măsura în care sunt interpretate în sensul că nu se aplică şi în cazul suspendărilor. Astfel, consideră că de vreme ce o faptă penală este "uitată în cazul întreruperilor", ar trebui ca aceleaşi raţiuni privitoare la trecerea timpului să fie aplicabile şi în cazul suspendărilor, cu atât mai mult cu cât această interpretare este susţinută prin opinii din doctrină.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu îngrădesc dreptul cetăţenilor de a fi egali în drepturi, dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi nici dispoziţiile referitoare la înfăptuirea justiţiei.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu motivarea că dispoziţiile art. 124 din Codul penal nu instituie nici un privilegiu întemeiat pe vreunul dintre criteriile prevăzute de art. 4 din Constituţie şi nici nu se împiedică accesul liber la justiţie, aşa cum fără temei susţine autorul excepţiei. De asemenea, Guvernul apreciază că dispoziţiile art. 124 din Constituţie invocate în susţinerea excepţiei nu sunt relevante în cauză.
Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 124 din Codul penal, care reglementează prescripţia specială, nu aduc atingere prevederilor Legii fundamentale referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi nici celor referitoare la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei.
În plus, dispoziţiile legale criticate sunt în acord şi cu prevederile privitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, deoarece învinuitul sau inculpatul se poate adresa instanţelor judecătoreşti cu cereri, opoziţii şi întâmpinări şi poate exercita toate căile legale de atac în condiţiile procedurale stabilite de lege.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând Încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 124 din Codul penal, cu următorul conţinut:
"Prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut în art. 122 este depăşit cu încă jumătate."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil, precum şi ale art. 124 alin. (2) privind imparţialitatea, unicitatea şi egalitatea justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 124 din Codul penal referitoare la prescripţia specială, ca o cauză care înlătură răspunderea penală, nu aduc atingere dispoziţiilor Legii fundamentale referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, precum şi celor referitoare la unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei, deoarece nu instituie nici un fel de discriminări de natură a determina aplicarea lor în mod diferenţiat tuturor inculpaţilor care se află în aceeaşi situaţie juridică.
Referitor la prevederile cuprinse în art. 21 alin. (3) din Constituţie, şi anume cele care privesc dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, Curtea reţine că textul legal criticat de autorul excepţiei nu opreşte părţile interesate de a apela la instanţele judecătoreşti, de a fi apărate şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţionează un proces echitabil.
Deosebit de aceste considerente, Curtea mai constată că autorul excepţiei cere, în esenţă, completarea art. 124 din Codul penal, în sensul includerii în calculul termenului de prescripţie specială şi a perioadei în care procesul penal a fost suspendat. Aceasta este însă o problemă de reglementare, ce intră în atribuţiile legiuitorului şi care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excede competenţei instanţei de control constituţional.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 124 din Codul penal, excepţie ridicată de Dumitru Octavian Rădulescu în Dosarul nr. 760/2005 al înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 octombrie 2005.
-****-
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru |
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 995 din data de 10 noiembrie 2005
Documente corelate
Dacă doriți să acces la toate documente corelate, autentifică-te în Sintact. Nu ai un cont Sintact? Cere un cont demo »