§ 9. - Decizia 559/2023 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 pct. 4, 27, 28 şi 31, ale art. 14 alin. (2) lit. h) şi k), ale art. 29 şi ale art. 30 alin. (2) din Legea serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006, ale art. 42 alin. (6) lit. b) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, precum şi ale art. 10 alin. (5) din Legea nr. 121/2014 privind eficienţa energetică
M.Of. 1033
În vigoare Versiune de la: 15 Octombrie 2024
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că: (i) prevederile criticate permit adoptarea unor acte normative infralegale, a căror natură nu este clară, respectiv dacă sunt cu caracter normativ general sau individual, şi care nu se limitează la conţinutul normativ al legii în aplicarea cărora sunt adoptate, ci impun condiţii dincolo de cele stabilite prin lege, fiind nelegale şi discriminatorii şi ducând în eroare consumatorii; autorităţile îndrituite cu aplicarea legislaţiei în materia serviciului public de alimentare cu energie termică, spre exemplu, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (A.N.R.E.), emit adrese prin care interzic utilizarea contoarelor de energie termică drept repartitoare de costuri montate pe racordurile aparatelor de consum din proprietăţile pe care le deţine proprietarul (pentru determinarea cu mijloace legale de măsurare a cantităţii de energie termică cumpărată şi consumată individual din sistemul centralizat de furnizare a energiei termice cu repartizarea cheltuielilor pe consumuri individuale de către administratorul condominiului fără a genera profit pentru persoane juridice autorizate); (ii) dispoziţiile art. 5 pct. 4, 27, 28 şi 31 din Legea serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006 sunt neconstituţionale, deoarece nu protejează consumatorii, nu respectă legislaţia europeană şi naţională în materie de protecţie a consumatorilor şi nici normele de tehnică legislativă, fiind contrare normelor de calitate a legii şi art. 53 din Constituţie; (ii) dispoziţiile art. 14 alin. (2) lit. h) şi k), ale art. 29 şi ale art. 30 alin. (2) din Legea nr. 325/2006 autorizează, prin Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice (A.N.R.S.C.) şi prin Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (A.N.R.E.), persoane juridice private cu răspundere limitată în scopul repartizării costurilor pe proprietăţi individuale, prin sisteme de repartizare a costurilor numai în spaţiile cu destinaţie de locuinţe, cu restrângerea unor drepturi, iar, prin abuz de putere, atribuie autorităţilor antemenţionate competenţe care depăşesc sfera de activitate a acestora, întrucât nu au atribuţii de administrare a unor condominii; prin urmare, restrâng drepturile asociaţiei de proprietari de a se administra şi organiza independent în ceea ce priveşte facturarea şi repartizarea costurilor cu serviciile de utilităţi publice şi favorizează persoanele juridice autorizate care au legătură cu vânzarea, montajul şi exploatarea repartitoarelor de costuri, creând un monopol în materie; aceste aspecte sunt contrare art. 16 alin. (1), art. 40, 44, 53 şi 135 din Constituţie; (iii) dispoziţiile art. 42 alin. (6) lit. b) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006 şi ale art. 10 alin. (5) din Legea nr. 121/2014 privind eficienţa energetică sunt neconstituţionale, în măsura în care prin repartitoare de costuri se înţelege aparatul definit de standardul (SR EN 834) care măsoară temperaturi, şi nu energie termică, deoarece energia termică este un produs comercializat şi achiziţionat de consumatorul final, iar determinarea cantităţii produselor vândute trebuie realizată cu mijloace de măsurare legale; or, repartizarea costurilor în sistemul prevăzut de dispoziţiile criticate conduc la o sarcină pecuniară suplimentară a locatarilor, ceea ce este contrar art. 53 şi art. 56 alin. (3) din Constituţie, sistemul pauşal - procedeu utilizat de asociaţiile de proprietari anterior legiferării prevederilor criticate - fiind unul corect; fiecare administrator de condominiu ar putea repartiza costurile cu energia termică, în condiţiile în care A.N.R.S.C./A.N.R.E. ar emite acte administrative normative corecte, simple, fără discriminări, mai ales că actele normative naţionale şi europene în materie stipulează faptul că facturarea serviciilor de utilitate publică şi accesul la informaţiile conţinute de acestea sunt gratuite; (iv) dispoziţiile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, însă nu din perspectiva criticilor formulate în prezenta cauză, iar instanţa de contencios constituţional nu a antamat problematica ţinând seama de cadrul legislativ extins în materie; de altfel problematica a fost dedusă judecăţii şi la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi la instanţele judecătoreşti; (v) din evaluarea întregului cadru legislativ reiese clar şi fără echivoc că orice administrator de condominiu poate repartiza costurile, la fel de uşor ca persoanele juridice private, cu ajutorul repartitoarelor de costuri, fără a genera profit; însă normele în discuţie dau posibilitatea autorităţilor [A.N.R.S.C., A.N.R.E. şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (A.N.P.C.)] să autorizeze persoane juridice private pentru vânzarea, montarea şi, mai ales, exploatarea repartitoarelor de costuri, creând un monopol, transformat în cartel, pentru utilizarea unor aparate de măsură ilegale, folosite la repartizarea neechitabilă a costurilor în sistem pauşal, impunând o sarcină pecuniară suplimentară şi obligatorie pentru consumatorul final.