§ 19. - Decizia 559/2022 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă
M.Of. 293
În vigoare Versiune de la: 7 Aprilie 2023
13. Lecturând prevederile anterior menţionate, Curtea reţine că legiuitorul a instituit o formă specială de răspundere a persoanelor din conducerea societăţii, precum şi a persoanelor care au contribuit la apariţia stării de insolvenţă a debitorului, urmărind astfel să acopere într-o proporţie cât mai mare pasivul debitorului insolvent. Acest tip de răspundere nu este unul nou, fiind prevăzut şi de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei (a se vedea art. 138 şi următoarele din această lege). Exercitând controlul de constituţionalitate al dispoziţiilor art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, care prevedeau necesitatea autorizării comitetului de creditori înainte de a introduce acţiunea de stabilire a răspunderii patrimoniale a persoanelor care au cauzat starea de insolvenţă, precum şi condiţia ca administratorul/lichidatorul judiciar să nu fi indicat, în raportul său asupra cauzelor insolvenţei, persoanele culpabile de starea de insolvenţă a debitorului, Curtea a constatat că acestea sunt constituţionale şi în acest sens a reţinut că acţiunea de stabilire a răspunderii patrimoniale a persoanelor prevăzute de lege poate fi supusă anumitor condiţii restrictive, întrucât nu reprezintă o acţiune de sine stătătoare, ci o cerere incidentă care intervine într-un cadru procesual preexistent, respectiv cel declanşat prin cererea privind iniţierea procedurii insolvenţei, aşadar in limine litis. Mai mult, condiţiile reglementate de art. 138 alin. (3) din lege sunt justificate şi de intenţia legiuitorului de a atribui comitetului creditorilor o calitate procesuală activă subsidiară, circumstanţiată de lipsa de diligenţă a titularilor acestei acţiuni, şi anume administratorul judiciar sau lichidatorul. Aşa fiind, în această materie, ca, de altfel, oriunde legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de îndeplinirea anumitor cerinţe şi respectarea anumitor proceduri, nu s-a operat în acest fel cu intenţia de a restrânge accesul liber la justiţie, de care, în mod evident, cel interesat a beneficiat în cadrul termenului legal instituit, ci exclusiv pentru a instaura un climat de ordine, indispensabil în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21, asigurând protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor părţilor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 577 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 7 august 2007).