§ 27. - Decizia 558/2024 [R] referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 3 [cu referire la art. 8 alin. (1) lit. d), alin. (2) şi (3)], ale art. I pct. 4 (cu referire la art. 8^1), ale art. I pct. 7 [cu referire la art. 11 alin. (1)], ale art. I pct. 8 [cu referire la art. 12 alin. (3)], ale art. I pct. 9 [cu referire la art. 13 alin. (4) şi (5)], ale art. I pct. 15 [cu referire la art. 15 alin. (6)], ale art. I pct. 16 [cu referire la art. 15^1 alin. (5) lit. b)], ale art. I pct. 17 [cu referire la art. 16 alin. (6)], ale art. I pct. 21 [cu referire la art. 19^1 alin. (4) lit. a) şi b)], ale art. I pct. 27 [cu referire la art. 25 alin. (1) lit. b) şi c)], ale art. I pct. 41 [cu referire la art. 37^2 alin. (2)] şi ale art. XIV alin. (3) din Legea pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative

M.Of. 196

În vigoare
Versiune de la: 6 Martie 2025
24. Se susţine că norma constituţională prevăzută la art. 4 alin. (2) trebuie înţeleasă în sensul interzicerii discriminării cetăţenilor români prin raportare la limba maternă a acestora, fără a putea căpăta semnificaţia înlăturării de la aplicare, în privinţa unei categorii de persoane, a obligaţiei cunoaşterii limbii naţionale a ţării a căror cetăţenie o dobândesc. Mai mult, se arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, criteriile de discriminare prevăzute la art. 4 alin. (2) din Constituţie trebuie interpretate şi aplicate în raport cu dispoziţiile instrumentelor juridice internaţionale în domeniul drepturilor omului (se face trimitere la Decizia nr. 6 din 25 februarie 1993). Sub acest aspect, se arată că norma criticată trebuie raportată şi la dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în sensul creării, prin textul criticat, a unui tratament diferenţiat între persoanele care solicită acordarea cetăţeniei, bazat pe criterii de vârstă. În acest sens, se subliniază că, potrivit jurisprudenţei Curţii de la Strasbourg, respectiv potrivit celor statuate prin Hotărârea din 25 iulie 2017, pronunţată în Cauza Carvalho Pinto de Sousa Morais împotriva Portugaliei, paragraful 45, articolul 14 nu interzice toate diferenţele de tratament, ci numai acele diferenţe bazate pe o caracteristică identificabilă, obiectivă sau personală, sau "statut", prin care indivizii sau grupurile se pot distinge unii de alţii. Acesta enumeră criterii specifice pe care le include în sfera noţiunii de "statut", inclusiv, inter alia, sexul, rasa şi proprietatea. Se susţine că, în general, sintagma "alt statut" a primit un sens larg, iar interpretarea sa nu a fost limitată la caracteristicile care sunt personale, înnăscute sau inerente (se face trimitere la hotărârile din 16 martie 2010 şi 13 iulie 2010, pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Carson şi alţii împotriva Regatului Unit, paragrafele 61 şi 70, şi Clift împotriva Regatului Unit, paragrafele 56-58). Se menţionează că instanţa de la Strasbourg a recunoscut că vârsta ar putea constitui un "alt statut" în sensul art. 14 din Convenţie (este invocată Hotărârea din 10 iunie 2010, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Schwizgebel împotriva Elveţiei, paragraful 85), deşi nu a sugerat, până în prezent, că discriminarea pe motive de vârstă ar trebui echivalată cu alte motive susceptibile de discriminare (este invocată Hotărârea din 15 septembrie 2016, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza British Gurkha Welfare Society şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 88).