§ 31. - Decizia 550/2012 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi art. 257 alin. (22) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii

M.Of. 485

În vigoare

Versiune de la: 16 Iulie 2012

Astfel, întrucât excepţia de neconstituţionalitate reprezintă un incident procedural, prin intermediul căruia autorul a solicitat instanţei judecătoreşti sesizarea Curţii Constituţionale în vederea efectuării controlului de constituţionalitate, instanţa, exercitându-şi competenţa prevăzută de lege, ar fi trebuit să constate admisibilitatea excepţiei, în cadrul considerentelor hotărârii, şi să dispună sesizarea Curţii prin dispozitivul aceleiaşi hotărâri. Or, în cauza de faţă, procedând la "sesizarea Curţii Constituţionale" prin practicaua Sentinţei din data de 15 iunie 2011, Tribunalul Bucureşti nu a respectat dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, ale art. 261 din Codul de procedură civilă şi nici Hotărârea Plenului Curţii Constituţionale nr. 26 din 16 decembrie 2010 privind actele de sesizare a Curţii Constituţionale în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 27 decembrie 2010, prin care s-a statuat expres că "Dosarele Curţii Constituţionale având ca obiect excepţii de neconstituţionalitate cu privire la care Curtea este sesizată în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicată, se vor constitui numai în baza actului de sesizare constând într-o încheiere distinctă, care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor şi opinia instanţei asupra excepţiei. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor. Dispozitivul încheierii se va referi la soluţia instanţei cu privire la sesizarea Curţii Constituţionale". Aşa fiind, Curtea constată că nu a fost sesizată în mod legal.