§ 45. - Decizia 549/2023 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene

M.Of. 153

În vigoare

Versiune de la: 23 Februarie 2024

29. Aplicând aceste considerente de principiu la cauza de faţă, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au un conţinut clar şi previzibil, neexistând niciun echivoc cu privire la categoria de personal aflat sub incidenţa reglementării, drepturile a căror plată se eşalonează şi perioadele de eşalonare. În acelaşi timp, referitor la critica adusă sintagmei "devenite executorii" cu privire la hotărârile judecătoreşti vizate de ipoteza normei, Curtea precizează că prevederile legale criticate nu există izolat, ci acestea trebuie raportate atât la întreg ansamblul normativ din care fac parte, cât şi la ansamblul legislaţiei în materie. Astfel, "hotărârile executorii" sunt reglementate, în principal, prin art. 633 din Codul de procedură civilă. De asemenea, în materia contenciosului administrativ, dispoziţiile art. 22 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, stabilesc că sunt titluri executorii hotărârile judecătoreşti definitive pronunţate potrivit legii contenciosului administrativ. În această materie, hotărârile pronunţate în primă instanţă nu pot fi atacate cu apel, singura cale de atac de reformare ce poate fi exercitată fiind aceea a recursului, în condiţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004. Prin derogare de la regimul de drept comun prevăzut în Codul de procedură civilă, în contenciosul administrativ, recursul este, în toate cazurile, suspensiv de executare, aşadar hotărârea pronunţată în primă instanţă, împotriva căreia a fost formulat recurs, potrivit legii contenciosului administrativ, nu poate fi pusă în executare.