§ 9. - Decizia 548/2019 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 249 alin. (4) din Codul de procedură penală şi ale art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie
M.Of. 62
În vigoare Versiune de la: 29 Ianuarie 2020
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile art. 249 alin. (4) din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul la apărare, la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, deoarece nu este reglementată o procedură distinctă pentru luarea măsurilor asigurătorii faţă de terţ, acestuia fiindu-i aplicabile aceleaşi dispoziţii legale asemenea suspectului/ inculpatului. Aplicarea unitară şi nediferenţiată a textului legal criticat conduce la o îngrădire totală şi iremediabilă a dreptului la apărare, deoarece terţul, neavând vreo calitate în dosar şi neavând garantate drepturile recunoscute părţilor şi subiecţilor procesuali principali, nu cunoaşte nici obiectul dosarului, nici probele care au fost administrate până la luarea măsurii asigurătorii. Chiar şi în situaţia în care terţul ar avea posibilitatea de a lua cunoştinţă de conţinutul dosarului, nu are niciun drept procesual care să îi permită să-şi apere interesul legitim prin propunerea de probe, formularea de cereri, ridicarea de excepţii cu privire la soluţionarea laturii penale, în condiţiile în care modul de soluţionare a acesteia produce efecte cu privire la dreptul său de proprietate. Totodată, luarea unei măsuri asigurătorii, pe o durată nedeterminată, într-o procedură necontradictorie în care dreptul la apărare al terţului faţă de procesul penal este practic inexistent, în mod necesar produce o încălcare gravă a dreptului de proprietate privată, persoana în cauză fiind lipsită de garanţia constituţională a protejării dreptului său constituţional. În lipsa unor dispoziţii în Codul de procedură penală care să instituie în sarcina procurorului obligaţia de a proba dobândirea ilicită, de către persoanele terţe faţă de procesul penal, a bunurilor asupra cărora se iau măsurile asigurătorii şi, implicit, de a răsturna prezumţia constituţională de dobândire ilicită a bunurilor, dispoziţia cuprinsă în art. 249 alin. (4) din Codul de procedură penală este neconstituţională.