§ 33. - Decizia 546/2013 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, în ansamblul său, precum şi ale art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 raportat la art. 1 alin. (3) din acelaşi act normativ şi art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist instaurat în România, în interpretarea dată prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 15 din 12 noiembrie 2012

M.Of. 135

În vigoare
Versiune de la: 25 Februarie 2014
Aceasta deoarece, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, spre exemplu prin deciziile nr. 202 din 18 aprilie 2013 şi nr. 212 din 29 aprilie 2013, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 19 iunie 2013 şi, respectiv, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 21 iunie 2013, în funcţie de obiectul criticii de neconstituţionalitate există două cazuri. Primul caz este acela în care autorul excepţiei critică însăşi decizia pronunţată într-un recurs în interesul legii, excepţia având caracter inadmisibil. Cel de-al doilea caz este acela în care excepţia de neconstituţionalitate se referă la textele de lege interpretate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu prilejul soluţionării unui recurs în interesul legii, când excepţia este admisibilă, Curtea având competenţa de a se pronunţa pe fondul acesteia.