§ 16. - Decizia 54/2020 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (5) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996
M.Of. 302
În vigoare Versiune de la: 10 Aprilie 2020
11. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, s-a pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 12 martie 2014, şi a statuat că este neconstituţională introducerea unei diferenţieri între regimul juridic aplicabil antecontractelor de vânzare încheiate în formă autentică, pe de o parte, şi, respectiv, cel aplicabil antecontractelor încheiate sub semnătură privată, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2014, pe de altă parte, în sensul exceptării de la aplicarea Legii nr. 17/2014 a antecontractelor autentificate la notariat, anterior intrării în vigoare a acestui act normativ. Prin decizia menţionată, Curtea a statuat (paragrafele 25 şi 26) că persoanele care au încheiat antecontracte de vânzare în formă autentică, pe de o parte, şi persoanele care au încheiat antecontracte de vânzare fie sub forma unui înscris sub semnătură privată, fie sub forma unui înscris atestat de către un avocat, pe de altă parte, având ca obiect terenuri agricole situate în extravilan, se află în aceeaşi situaţie juridică, întrucât natura juridică a actului (antecontract de vânzare), efectele produse de acesta (obligaţia de a încheia în viitor contractul de vânzare), precum şi momentul încheierii antecontractelor-anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2014, sunt identice. Singura diferenţă ce poate fi reţinută între aceste două categorii de persoane se referă la forma încheierii antecontractului, aspect care nu este de natură a crea situaţii juridice diferite pentru părţile acestor două tipuri de antecontract, având în vedere faptul că, indiferent de forma acestuia, efectele produse sunt aceleaşi. Astfel, nici antecontractul încheiat în formă autentică, şi nici cel neautentificat nu realizau însuşi transferul dreptului de proprietate, generând doar obligaţia părţilor de a încheia în viitor contractul de vânzare. Astfel, Curtea reţine că, în contextul deciziei amintite, viciul de neconstituţionalitate a fost generat de faptul că dispoziţia legală criticată, având caracterul unei norme tranzitorii, scotea de sub incidenţa noii legi (Legea nr. 17/2014 - mai restrictivă în privinţa exercitării dreptului de preempţiune la vânzarea terenurilor agricole situate în extravilan), antecontractele încheiate în formă autentică, deşi efectele generate de către acestea erau acelaşi cu cele ale antecontractelor încheiate sub semnătură privată. Cu alte cuvinte, ceea ce interesa în contextul deciziei amintite nu era forma încheierii actului, ci faptul că efectele antecontractului erau aceleaşi.