§ 25. - Decizia 538/2023 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
M.Of. 57
În vigoare Versiune de la: 22 Ianuarie 2024
17. În ceea ce priveşte situaţia particulară a cesiunii drepturilor succesorale cu titlu gratuit, este relevantă Decizia nr. 613 din 5 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 21 martie 2018, paragraful 37, prin care Curtea a explicitat motivele care justifică diferenţa de tratament prevăzută de Legea nr. 165/2013, între cei care au dobândit dreptul de a obţine măsurile compensatorii prin donaţie (donatari) şi cei care l-au obţinut prin intermediul unui testament (moştenitorii testamentari), şi ale cărei considerente se menţin mutatis mutandis şi în prezenta cauză. Deşi ambele sunt liberalităţi, acte juridice cu titlu gratuit prin care autorul dispune de bunurile sale în mod liber, Curtea a reţinut că între donaţie şi testament există o deosebire de esenţă constând în natura lor şi momentul la care îşi produc efectele. Astfel, în cazul testamentului, care este un act încheiat mortis causa, transferul dreptului de proprietate are loc la momentul decesului testatorului (eveniment pur aleator), iar în cazul donaţiei - act juridic inter vivos - trecerea din patrimoniul donatorului în cel al donatarului se realizează în momentul încheierii donaţiei, în timpul vieţii proprietarului originar/donatorului, la un moment cert determinat în timp, individualizat prin voinţa părţilor. Or, ţinând cont de aceste realităţi juridice, legiuitorul a ales să lase donatarii în afara sferei persoanelor care se bucură de despăgubire integrală, incluzând aici doar foştii proprietari şi moştenitorii acestuia, legali sau testamentari, soluţie legislativă justificată prin intenţia de a evita crearea, prin chiar prevederile cuprinse în lege, a unui mecanism care să faciliteze eludarea scopului legii, acela de reparaţie pentru măsurile abuzive aplicate în timpul regimului comunist, ale căror consecinţe negative le-au suportat direct foştii proprietari şi moştenitorii legali ai acestora, aceştia din urmă fiind ab initio purtătorii unei vocaţii succesorale a cărei satisfacere a fost zădărnicită prin privările nelegale de proprietate pe care statul român le-a realizat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. În ceea ce priveşte moştenitorii testamentari, recunoaşterea dreptului lor de a obţine despăgubiri în aceleaşi condiţii ca şi foştii proprietari şi moştenitorii lor legali este justificată de faptul că gratificarea acestora reprezintă actul de ultimă voinţă al titularului dreptului, dreptul litigios urmând să se transmită în patrimoniul moştenitorului testamentar la momentul decesului testatorului. Până atunci, acesta din urmă, în calitate de titular al dreptului, îşi păstrează intactă aptitudinea de a-i fi recunoscută, potrivit legii, calitatea de proprietar şi, implicit, de persoană îndreptăţită la restituirea bunului sau obţinerea de despăgubiri în echivalent. În schimb, încheierea unei donaţii având ca obiect dreptul litigios a cărui recunoaştere a fost iniţiată prin depunerea notificării, în temeiul Legii nr. 10/2001, de persoana care se consideră îndreptăţită, fost proprietar al bunului imobil din al cărei patrimoniu acesta a fost preluat în mod abuziv de statul român în perioada menţionată, ar putea prezenta riscul pervertirii intenţiei legiuitorului - acela de a acorda despăgubiri integrale doar celor în al căror patrimoniu s-a aflat bunul. Aceasta, deoarece bunul va ieşi din patrimoniul donatorului încă din timpul vieţii acestuia, or, într-o asemenea ipoteză, neacceptată de lege, donatarul ar avea posibilitatea de a se substitui integral în dreptul adevăratului proprietar încă din timpul vieţii acestuia, ceea ce ar echivala cu o denaturare a scopului legii, de a acorda reparaţii doar foştilor proprietari şi moştenitorilor acestora. Situaţia donatarilor este analogă, din această perspectivă, cu a subdobânditorilor, astfel că este pe deplin justificată opţiunea legiuitorului de despăgubire parţială.