§ 24. - Decizia 538/2023 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

M.Of. 57

În vigoare
Versiune de la: 22 Ianuarie 2024
16. Faptul că aceasta a fost voinţa şi opţiunea legiuitorului rezultă fără echivoc din prevederile art. 1 alin. (3) şi ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 şi nu constituie o discriminare, fiind justificat în mod obiectiv şi rezonabil. Cât priveşte distincţia pe care autorii prezentei excepţii o fac între cesionarii de drepturi succesorale - pe care îi asimilează titularilor originari - şi cesionarii de drepturi litigioase, Curtea constată că nici Legea nr. 165/2013, în general, şi nici prevederile legale criticate, în special, nu operează o astfel de distincţie, esenţială fiind operaţiunea de înstrăinare - cu titlu oneros sau gratuit - către un terţ care, spre deosebire de titularii iniţiali ai dreptului de proprietate, foşti proprietari, moştenitorii legali ori testamentari ai acestora, nu a fost afectat în mod direct sau indirect prin preluările abuzive ale imobilelor aflate în proprietatea lor (sau a autorului lor) privată din perioada regimului comunist. Desigur că latura oneroasă a cesiunii drepturilor litigioase justifică în mod legitim intenţia legiuitorului de a limita operaţiunile speculative în materia acordării măsurilor reparatorii stabilite prin lege, însă, pe lângă faptul că şi cesiunea drepturilor succesorale poate avea caracter oneros, elementul comun al celor două tipuri de cesiuni este acela că dreptul la despăgubire a fost înstrăinat, pierzându-se astfel legătura morală - directă sau indirectă - dintre abuzul statului şi persoana afectată de acest abuz. Aceeaşi condiţie esenţială a înstrăinării distinge categoria cesionarilor de drepturi succesorale de cea a moştenitorilor legali sau testamentari ai titularului iniţial al dreptului la despăgubire, astfel că nu se poate pretinde egalitate de tratament între cele două categorii de subiecţi de drept menţionate.