§ 33. - Decizia 533/2020 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor

M.Of. 1195

În vigoare
Versiune de la: 8 Decembrie 2020
27. În ceea ce priveşte celelalte chestiuni invocate, Curtea observă că autoarea excepţiei face o comparaţie între procedura comună, procedura/calea de atac pe cale judiciară prevăzută de art. 49 şi următoarele din Legea nr. 101/2016, şi cea alternativă/specială reglementată de cadrul legislativ în materie de achiziţii publice, respectiv procedura administrativ-jurisdicţională. Or, caracterul special al procedurilor de achiziţie publică a impus adoptarea unor norme diferite, legiuitorul fiind liber să instituie, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, cu condiţia asigurării posibilităţii neîngrădite a tuturor celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri în formele şi modalităţile prevăzute de lege şi a caracterului efectiv al acestui drept. Legea nr. 101/2016 cuprinde aceste garanţii pentru persoanele care se consideră vătămate în procedura de achiziţii publice şi de concesiune, de a obţine repararea prejudiciului. Astfel, prevederile art. 4 alin. (1) oferă posibilitatea acestora de a se adresa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor sau instanţei de judecată, cu îndeplinirea cerinţelor prevăzute de lege, operatorii economici, precum şi orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al unei autorităţi contractante putând opta pentru oricare dintre aceste căi. Aceste norme sunt o aplicare a prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", precum şi ale art. 129, care prevăd că "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii", şi care atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecată, inclusiv a condiţiilor de exercitare a căilor de atac.