§ 118. - Decizia 53/2012 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 3 din Codul de procedură penală, precum şi a dispoziţiilor art. 244-246, art. 248 şi 279 din Legea nr. 297/2004 raportate la art. 244 alin. (5) lit. a) pct. 2 şi lit. b) şi alin. (7) lit. a) cu aplicarea art. 276 lit. c) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital

M.Of. 234

În vigoare

Versiune de la: 6 Aprilie 2012

4. Dispoziţiile art. 30 alin. 3 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului Curţii din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 998 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 6 august 2009, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, statuând că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute prin lege. Modul de determinare a competenţei prevăzut de art. 30 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală nu încalcă niciuna din dispoziţiile constituţionale invocate, aşa cum fără temei se susţine în motivarea excepţiei, dat fiind că instanţa de judecată, căreia i se va stabili competenţa pe baza textului criticat, realizează justiţia în sensul prevăzut de art. 126 alin. (1) şi în acord cu art. 124 alin. (2) din Constituţie, iar desfăşurarea procesului este supusă normelor, principiilor şi garanţiilor prevăzute de Legea fundamentală şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la apărare şi la un proces echitabil. Faptul că Ministerul Public dispune prin rechizitoriu cu privire la stabilirea uneia din instanţele prevăzute la art. 30 alin. 1 din Codul de procedură penală nu echivalează cu încălcarea principiului egalităţii armelor, partea interesată având la îndemână mijloacele procedurale legale de a contesta o competenţă ce frizează criterii abstracte necenzurabile.