§ 27. - Decizia 528/2022 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 583 alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 97 alin. (1) din Codul penal
M.Of. 59
În vigoare
Versiune de la: 20 Ianuarie 2023
19. Curtea reţine că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este însoţită de stabilirea de către instanţă a unui termen de supraveghere, potrivit art. 92 din Codul penal, pe durata căruia condamnatul trebuie să respecte măsurile de supraveghere şi să execute obligaţiile ce îi revin, în condiţiile stabilite de instanţă. De altfel, stabilirea unui termen de supraveghere ţine de esenţa instituţiei suspendării executării pedepsei sub supraveghere, care presupune că, în cazul dat, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată. În acest sens, legiuitorul a reglementat un termen de supraveghere flexibil (între 2 şi 4 ani, fără a putea fi însă mai mic decât durata pedepsei aplicate), urmând ca instanţa, în funcţie de circumstanţele cauzei, să îl stabilească de la caz la caz. În literatura juridică de specialitate (Lavinia Lefterache, Drept penal. Parte generală, Editura Hamangiu, 2016, p. 454), s-a apreciat că semnificaţia termenului de supraveghere este aceea de a constitui o modalitate de a verifica încrederea instanţei că pe viitor condamnatul îşi va corecta conduita, că scopul prevenirii speciale al pedepsei a fost realizat chiar fără executarea acesteia.