§ 32. - Decizia 527/2013 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 320^1 alin. 1, 2 şi 8 din Codul de procedură penală
M.Of. 55
În vigoare Versiune de la: 22 Ianuarie 2014
De asemenea, soluţionarea cauzei potrivit regulilor instituite de textul contestat se face cu aplicarea dispoziţiilor art. 334 şi art. 340-344 din Codul de procedură penală, situaţie care implică opozabilitatea reglementărilor referitoare la schimbarea încadrării juridice, la ordinea în care se dă cuvântul, la ultimul cuvântai inculpatului, la concluzii scrise şi la obiectul deliberării. Aceasta nu presupune că, odată audiată partea vătămată - victimă a unei infracţiuni pentru care împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală - instanţa de judecată este în imposibilitate de a lua act de o asemenea declaraţie. Tot astfel, încadrarea juridică ar putea fi schimbată, dimpotrivă, într-o faptă care se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă şi pentru care judecarea potrivit procedurii simplificate este prohibită. În plus, dispoziţiile legale criticate nu înlătură aplicabilitatea normelor imperative referitoare la nulităţi ori a normelor procedurale referitoare la soluţiile care pot fi pronunţate. Prin urmare, judecătorul poate dispune, pe lângă condamnarea inculpatului în limitele speciale instituite, şi achitarea ori încetarea procesului penal, după caz (dacă a intervenit decesul făptuitorului, ori dacă părţile s-au împăcat). Dimpotrivă, numai în situaţia în care normele speciale contestate ar interzice în mod expres soluţiile achitării ori încetării procesului penal s-ar putea pune în discuţie încălcarea dreptului la apărare, a dreptului la un proces echitabil sau a prezumţiei de nevinovăţie. Or, dispoziţiile art. 3201 alin. 4 din Codul de procedură penală instituie în sarcina instanţei o singură obligaţie, şi anume aceea de a soluţiona latura penală, şi nicidecum de a condamna inculpatul. Faptul că alin. 7 are în vedere condamnarea inculpatului nu echivalează cu obligaţia judecătorului de a pronunţa numai condamnarea, ci are în vedere reducerea unor limite de pedeapsă drept beneficiu ce se acordă inculpatului care a optat pentru procedura simplificată de judecare. Aceasta este, de altfel, raţiunea deliberării, ca activitate premergătoare soluţionării, care poartă asupra existenţei faptei şi vinovăţiei făptuitorului, asupra stabilirii pedepsei, precum şi asupra oricărei altei probleme privind justa soluţionare a cauzei.