§ 29. - Decizia 527/2013 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 320^1 alin. 1, 2 şi 8 din Codul de procedură penală
M.Of. 55
În vigoare Versiune de la: 22 Ianuarie 2014
O astfel de critică este neîntemeiată, deoarece, aşa cum s-a arătat în bogata jurisprudenţă a Curţii Constituţionale, procedura simplificată reprezintă o derogare de la dreptul comun şi nu poate fi convertită într-un drept fundamental, inculpatul fiind liber să uzeze sau nu de ea, după cum instanţa de judecată, în condiţiile în care constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, poate respinge cererea. Totodată, posibilitatea judecătorului de a respinge cererea de recunoaştere a vinovăţiei şi de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate constituie o garanţie a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi o garantare a aplicării prezumţiei de nevinovăţie, deoarece judecătorul cauzei nu poate fi ţinut de acceptarea vinovăţiei de către inculpat, ci de obligaţia de a se asigura că persoana respectivă a recunoscut, liber şi sincer, că este autorul faptelor şi de a verifica realitatea acestora. (A se vedea în acest sens Decizia nr. 988 din 22 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 19 ianuarie 2013, şi Decizia nr. 376 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 21 noiembrie 2013).