§ 516. - Decizia 523/2023 [R] referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii privind unele măsuri fiscal bugetare pentru asigurarea sustenabilităţii financiare a României pe termen lung, în ansamblul său, precum şi a dispoziţiilor art. III pct. 2 [cu referire la art. 18^1 alin. (1), (5) şi (11), art. 18^2 şi art. 18^3], pct. 9 [cu referire la art. 60 pct. 5 lit. c) ], pct. 10 [cu referire la art. 60 pct. 7 lit. c) ], pct. 13 [cu referire la art. 117], pct. 19 [cu referire la art. 138^4], pct. 28 [cu referire la art. 170 alin. (1) şi alin. (3) lit. d) ], pct. 29 [cu referire la art. 174], pct. 30 [cu referire la art. 174^1 alin. (12)], pct. 45 [cu referire la art. 291 alin. (3^8)], pct. 65 [cu referire la art. 500^3 alin. (1)], art. V alin. (1) şi (2), art. VII alin. (1), art. XIV alin. (2) şi (5), art. XV alin. (1), art. XVII alin. (3) şi (4), alin. (5) lit. c), l) şi n), alin. (7) şi (8), art. XVIII alin. (2), art. XIX alin. (2) şi (3), art. XX alin. (3) şi (5), art. XXIII alin. (3), (4) şi (5), art. XXVI pct. 1, art. XXVII alin. (3), (4) şi (5), art. XXVIII alin. (1), art. XXIX, art. XXXI alin. (1), art. XXXIII, art. XXXIV, art. XXXV, art. XXXVI, art. XXXVII, art. LI alin. (1), art. LIV alin. (1) şi (3) şi art. LV din lege

M.Of. 974

În vigoare

Versiune de la: 26 Octombrie 2023

200. Cât priveşte criticile aduse dispoziţiilor art. III pct. 2 [cu referire la art. 18³] din lege, Curtea constată că acestea privesc chestiuni de opţiune legislativă şi de interpretare şi aplicare a legii. Astfel, se arată că o reglementare de nivel secundar va stabili contribuabilii care vor plăti impozitul suplimentar; or, Curtea constată că, în realitate, această reglementare va individualiza subiecţii de drept care se află în ipoteza normei legale criticate, în funcţie de criteriile legale stabilite. Cu referire la aplicarea impozitului suplimentar distribuţiei de energie electrică şi gaze, Curtea observă că alin. (11) al art. 18³ din Codul fiscal prevede expres că nu se aplică acestora, în condiţiile acolo specificate, iar, dacă li se aplică art. 18¹ din Codul fiscal referitor la impozitul minim, Curtea constată că acest aspect constituie o chestiune de interpretare a legii. Cu privire la plata impozitului suplimentar în paralel cu cel minim, Curtea constată că acest aspect este de asemenea unul de interpretare şi aplicare a legii, revenind autorităţilor administrative şi instanţelor judecătoreşti să interpreteze în mod corespunzător sintagma "prin excepţie de la art. 18¹" (articol care reglementează impozitul minim). Ca atare, Curtea constată că stabilirea impozitului pe profit la valoarea celui minim (16%, dar nu mai puţin de 1% pe cifra de afaceri) sau la valoarea generală (16%) pentru entităţile de la art. 18³ din Codul fiscal este o chestiune de interpretare care excedează rolului Curţii Constituţionale. Curtea Constituţională nu poate să stabilească ea înţelesul unei sintagme utilizate de legiuitor într-un act normativ, întrucât şi-ar depăşi atribuţiile constituţionale, intervenind în sfera de competenţă a legiuitorului sau a instanţelor judecătoreşti, după caz.