§ 33. - Decizia 520/2015 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 alin. (3) şi (4) cu trimitere la art. 62 din Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002
M.Of. 700
În vigoare Versiune de la: 17 Septembrie 2015
14. Or, potrivit art. 56 din Legea nr. 487/2002, solicitarea internării nevoluntare se poate realiza de către medicul de familie sau medicul specialist psihiatru care are în îngrijire o persoană, de către familia persoanei, de către reprezentanţii poliţiei, jandarmeriei sau ai pompierilor, precum şi de către procuror şi de către instanţa de judecată civilă. Aşa fiind, în vederea eliminării unei eventuale incertitudini referitoare la lipsirea de libertate şi a caracterului ambiguu, propunerea motivată a unuia dintre subiecţii mai sus menţionaţi reflectată ulterior în evaluarea stării de sănătate mintală de către medicul psihiatru este adusă imediat la cunoştinţa persoanei respective sau a reprezentantului legal. Întreaga documentaţie care justifică internarea nevoluntară este transmisă în termen de 24 de ore de la evaluare unei comisii speciale care va emite o hotărâre de internare medicală nevoluntară ce trebuie să cuprindă: diagnosticul, soluţia adoptată, motivarea soluţiei, semnăturile tuturor membrilor. Prin urmare, o astfel de reglementare dă eficienţă obligaţiei corelative a statului de a proteja libertatea persoanelor şi instituie garanţii corelative ce ţin de informarea persoanei în cauză, de notificarea unei comisii speciale, de consacrarea unor termene în interiorul cărora medicul psihiatru transmite către comisie evaluarea stării de sănătate mintală făcând o propunere de internare nevoluntară, de comunicarea deciziei către persoana vizată de măsură ori către reprezentantul legal [a se vedea art. 61 alin. (5) din Legea nr. 487/2002], de instituirea unor examinări periodice la un interval care nu va depăşi 5 zile a pacientului internat nevoluntar [a se vedea art. 61 alin. (7) din lege], precum şi a unor termene în care decizia de internare nevoluntară este supusă confirmării instanţei de judecată, care, potrivit art. 62 alin. (6) şi (7) din aceeaşi lege, hotărăşte, după ascultarea pacientului ori a reprezentantului legal sau convenţional al acestuia, asupra încetării sau confirmării internării medicale nevoluntare sau asupra menţinerii internării sau înlocuirea ei cu internarea medicală cu tratament ambulatoriu prin reţeaua ambulatorie teritorială de psihiatrie.