§ 41. - Decizia 513/2017 [A/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. (1) şi (2) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 şi art. 349 alin. (1) din Codul penal
M.Of. 578
În vigoare Versiune de la: 19 Iulie 2017
32. Art. 37 alin. (2) din Legea nr. 319/2006 instituie o formă agravată a infracţiunii prevăzute de alin. (1) al aceluiaşi articol prin instituirea unei pedepse mai mari dacă s-au produs "consecinţe deosebite". Ori de câte ori legiuitorul a reglementat forme agravate ale anumitor infracţiuni [a se vedea art. 192 alin. (3) din Codul penal - Dacă prin fapta săvârşită s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane, art. 196 alin. (4) din Codul penal - Dacă urmările prevăzute în alin. (1)-(3) s-au produs faţă de două sau mai multe persoane, art. 218 alin. (4) din Codul penal - Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, art. 221 alin. (2) din Codul penal - minorul este rudă în linie directă, frate sau soră; minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului; fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice, art. 260 alin. (2) din Codul penal - Dacă fapta a fost săvârşită de custode, etc.], înţelesul acestora era fie definit în mod expres, fie se putea distinge cu uşurinţă din raportarea lor la firesc. Cu toate acestea, legiuitorul nu a definit în cuprinsul art. 5 al legii ce se înţelege prin "consecinţe deosebite". Or, având în vedere multitudinea posibilităţilor care pot intra în înţelesul sintagmei criticate, destinatarul normei penale nu are posibilitatea de a afla care este conduita prohibită reglementată în aşa fel încât să-şi adapteze conduita în mod corespunzător. În plus, împrejurarea că în art. 146 din Codul penal din 1969 şi în art. 183 din actualul Cod penal se explică înţelesul unor termeni sau expresii din legea penală nu este de natură a acoperi viciul de neconstituţionalitate, întrucât sintagma utilizată în Codul penal are în vedere "consecinţe deosebit de grave", iar sintagma criticată are în vedere "consecinţe deosebite". Identitatea parţială a denumirii celor două sintagme nu duce la concluzia existenţei unui raport de la parte la întreg. De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 37 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dacă o noţiune sau un termen nu sunt consacrate sau pot avea înţelesuri diferite, semnificaţia acestora în context se stabileşte prin actul normativ care le instituie, în cadrul dispoziţiilor generale sau într-o anexă destinată lexicului respectiv, şi devin obligatorii pentru actele normative din aceeaşi materie (a se vedea Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 noiembrie 2015, paragraful 16). În acelaşi sens, prin Decizia nr. 390 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 17 iulie 2014, paragrafele 31 şi 32, Curtea Constituţională a statuat că o noţiune legală poate avea un conţinut şi înţeles autonom diferit de la o lege la alta, cu condiţia ca legea care utilizează termenul respectiv să îl şi definească.