§ 75. - Decizia 512/2013 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, precum şi ale articolului unic din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII ''Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv'' al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente

M.Of. 107

În vigoare
Versiune de la: 12 Februarie 2014
Astfel, Curtea constată că nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia excepţia de neconstituţionalitate poate viza numai acele prevederi legale "care au legătură cu soluţionarea cauzei". O decizie a Curţii Constituţionale nu ar produce niciun efect în speţă, întrucât este evidentă lipsa legăturii dintre obiectul excepţiei şi cel al cauzei aflate pe rolul instanţei a quo. Din cauza faptului că procedura de evaluare şi emitere a deciziilor reprezentând titlul de despăgubire a fost suspendată în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor nu a emis o astfel de decizie. Aşadar, acesta a acţionat în temeiul unei prevederi legale care se bucură pe perioada dată de prezumţia de constituţionalitate. Or, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, de la data publicării, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor, o eventuală admitere a excepţiei de neconstituţionalitate neavând nicio înrâurire asupra aplicării amenzii în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere pe perioada cât textele contestate au făcut parte din fondul activ al legislaţiei.