§ 16. - Decizia 511/2013 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 125 alin. 3 din Codul penal
M.Of. 75
În vigoare Versiune de la: 30 Ianuarie 2014
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 125 alin. 3 din Codul penal, care extind imprescriptibilitatea executării pedepsei şi la infracţiunile de omor şi la infracţiunile intenţionate urmate de moartea victimei al căror termen de prescripţie a executării nu sa împlinit la data intrării în vigoare a Legii nr. 27/2012, încalcă principiul neretroactivităţii legii statuat în art. 15 alin. (2) din Constituţie, care prevede că "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile". Consacrat constituţional, principiul neretroactivităţii legii trebuie respectat şi în procesul de legiferare, fiindu-i interzis legiuitorului să emită reglementări legale retroactive, sens în care face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 90/1999. Legea nr. 27/2012 reglementează o instituţie de drept penal material, introducând în dreptul penal românesc imprescriptibilitatea în cazul infracţiunilor de omor şi al infracţiunilor intenţionate urmate de moartea victimei. Este dreptul legiuitorului să modifice şi să completeze regimul prescripţiei penale, însă, pentru a fi respectată Constituţia, modificarea trebuia să privească doar infracţiunile săvârşite după intrarea în vigoare a legii. Prin dispoziţiile art. 125 alin. 3 din Codul penal, introduse de Legea nr. 27/2012, legiuitorul a hotărât ca noile dispoziţii privind prescripţia executării pedepsei să se aplice şi infracţiunilor al căror termen de prescripţie a executării nu era împlinit la momentul intrării în vigoare a legii. Prin aceasta, legea penală nouă, contrar principiului enunţat, retroactivează, respectiv se aplică unor raporturi execuţional penale stabilite anterior şi ale căror efecte s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii noi. Face trimitere, în acest sens, la Decizia Curţii Constituţionale nr. 830/2008 şi consideră că legea nouă trebuia să respecte suveranitatea legii anterioare şi să nu intervină asupra efectelor raportului execuţional penal deja stabilit, inclusiv asupra termenului. Subiecţii raportului execuţional penal au, pe lângă obligaţia de a suporta rigorile legii, şi dreptul de a beneficia de prescripţia executării pedepsei. Acest drept s-a constituit sub legea anterioară şi nu poate fi nesocotit de legea ulterioară. Invocă şi Decizia nr. 73/1995, prin care Curtea Constituţională a reţinut că: "Soluţionarea conflictului legilor în timp face necesară diferenţierea dreptului subiectiv, constituit sub imperiul legii anterioare, de cel născut potrivit legii posterioare; această din urmă lege nu poate, fără a avea caracter retroactiv, să aducă atingere modalităţii în care legea anterioară a constituit dreptul respectiv, modalitate guvernată de principiul tempus regit actum." În fine, arată că retroactivitatea dispoziţiilor art. 125 alin. 3 din Codul penal nu este acoperită nici de excepţia legii penale mai favorabile, deoarece legea nouă este, în mod evident, mai puţin favorabilă, reglementând în premieră imprescriptibilitatea pentru astfel de infracţiuni, sens în care face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 303/2001.