§ 29. - Decizia 50/2018 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (2) şi ale art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă
M.Of. 434
În vigoare Versiune de la: 22 Mai 2018
18. De altfel, Curtea s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, prin raportare la dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie şi ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei. Prin Decizia nr. 469 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 18 august 2017, paragrafele 18 şi 19, a reţinut că, în condiţiile în care textul legal criticat se referă la introducerea cu "rea-credinţă" a unei cereri vădit netemeinice, sintagma "vădit netemeinică" sugerează faptul că cererea nu are niciun fel de fundament, aspect pe care autorul cererii îl cunoaşte. Evident că, după modul în care a fost formulată cererea, motivele invocate, eventualele cereri repetate de chemare în judecată etc., instanţa îşi poate forma o convingere şi poate aprecia dacă reclamantul introduce o cerere de chemare în judecată cu rea-credinţă; or, textul de lege nu face altceva decât să legitimeze judecătorul care constată o astfel de situaţie să o şi sancţioneze. Pentru valorificarea drepturilor şi intereselor legitime părţile trebuie să acţioneze cu bună-credinţă, iar nu în spirit abuziv, şicanator, vexator pentru magistraţi ori pentru instanţă (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 344 din 10 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 19 iunie 2012).