§ 8. - Decizia 50/2017 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. g) şi art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi ale art. 91^2 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală din 1968

M.Of. 308

În vigoare
Versiune de la: 28 Aprilie 2017
6. De asemenea solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. g) şi ale art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000. Potrivit art. 1 lit. g) din această lege, ea se aplică oricăror "alte persoane fizice decât cele prevăzute la lit. a)-f), în condiţiile prevăzute de lege". Prin urmare, orice persoană poate fi subiect activ al unei infracţiuni prevăzute de Legea nr. 78/2000 cu o condiţie, şi anume aceea ca legea să prevadă în mod expres că acea persoană este subiect activ al unei infracţiuni. Prin urmare, în orice text de incriminare din Legea nr. 78/2000 se poate prevedea un alt subiect activ al infracţiunii decât cel prevăzut de art. 1 lit. a)-f) din aceeaşi lege. Dispoziţia criticată este una extrem de firească. În Legea nr. 78/2000 vreme de mai bine de zece ani a fost, spre exemplu, reglementată o infracţiune care putea fi săvârşită de către orice persoană, respectiv infracţiunea de cumpărare de influenţă. La fel, dacă legea prevede în mod expres, pot exista şi subiecţi activi calificaţi ai unei infracţiuni prevăzute de Legea nr. 78/2000 şi acesta este cazul infracţiunii reglementate de art. 12 lit. b) din aceeaşi lege, subiectul activ fiind calificat în persoana celui care deţine informaţii ce nu sunt destinate publicităţii. Prin urmare, art. 1 lit. g) din Legea nr. 78/2000 este un articol care nu se aplică niciodată singur, fiind un articol care arată că în cuprinsul textului de incriminare se pot prevedea în mod expres şi alţi subiecţi activi, iar destinatarul legii, citind infracţiunea, poate afla cu uşurinţă dacă este sau nu subiect activ al unei fapte penale.