§ 20. - Decizia 50/2017 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. g) şi art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi ale art. 91^2 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală din 1968

M.Of. 308

În vigoare
Versiune de la: 28 Aprilie 2017
15. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 912 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală din 1968 se susţine că acestea afectează prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 26 alin. (2) referitor la dreptul persoanei fizice de a dispune de ea însăşi, art. 28 referitor la Secretul corespondenţei, art. 53 alin. (2) referitor la condiţiile în care poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului coroborate cu art. 6 referitor la Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, fără a contesta dreptul procurorului de a dispune, cu titlu provizoriu, prin ordonanţă motivată, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor, pe o durată de cel mult 48 de ore, apreciază că sintagma "ar aduce grave prejudicii activităţii de urmărire penală" nu este suficient de clară şi de previzibilă, întrucât codul nu a instituit criterii precise care să definească noţiunea de prejudiciu adus activităţii de urmărire penală. De asemenea, deşi Constituţia permite restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, aşa cum este dreptul la viaţă intimă, familială şi privată şi secretul corespondenţei, dispoziţiile legale criticate nu respectă graniţele constituţionale referitoare la proporţionalitate, la motivele pentru care poate fi făcută, la caracterul necesar într-o societate democratică, la aplicarea nediscriminatorie şi la necesitatea intangibilităţii existenţei dreptului/libertăţii, întrucât "lasă la aprecierea subiectivă a unui funcţionar al statului, chiar magistrat fiind, a încălcării unui drept fundamental". În plus, deşi este prevăzut un control al magistratului judecător, acest control vizează numai legalitatea şi temeinicia ordonanţei procurorului, nu şi oportunitatea sa.