Nou § 44. - Decizia 480/2024 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1), art. 8 alin. (1) şi (3), art. 10 alin. (2), art. 17, art. 49 alin. (1) şi (2), art. 59 alin. (1) şi (2) şi art. 65 lit. f) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat

M.Of. 43

În vigoare
Versiune de la: 21 Ianuarie 2026
20. Analizând aceste susţineri, Curtea reţine că aspectele invocate nu reprezintă veritabile argumente de neconstituţionalitate, pretinsa neconstituţionalitate fiind dedusă din perspectiva unor lacune legislative. Or, Curtea a statuat că o asemenea solicitare nu intră în competenţa de soluţionare a instanţei de contencios constituţional, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, "se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Astfel cum sunt formulate, criticile autoarei excepţiei vizează, în realitate, completarea dispoziţiilor legale criticate, prin reglementarea expresă a posibilităţii "exercitării profesiei de avocat prin prestare de servicii avocaţiale de către avocatul definitiv". Prin urmare, motivarea excepţiei de neconstituţionalitate vizează, în fapt, o omisiune de reglementare, fără relevanţă constituţională, care, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu poate fi suplinită în cadrul controlului de constituţionalitate. În temeiul art. 61 alin. (1) din Constituţie, modificarea sau completarea normelor juridice sunt atribuţii exclusive ale Parlamentului (cu privire la relevanţa constituţională a omisiunii legislative a se vedea şi Decizia nr. 503 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 28 mai 2010, Decizia nr. 107 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 30 aprilie 2014, Decizia nr. 308 din 12 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 2 august 2016, paragraful 41, sau Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 30 iunie 2017, paragraful 55).