Nou § 41. - Decizia 480/2024 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1), art. 8 alin. (1) şi (3), art. 10 alin. (2), art. 17, art. 49 alin. (1) şi (2), art. 59 alin. (1) şi (2) şi art. 65 lit. f) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat

M.Of. 43

În vigoare
Versiune de la: 21 Ianuarie 2026
17. Cu titlu preliminar, Curtea reţine că în jurisprudenţa constantă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene au fost dezvoltate condiţiile de sesizare a acesteia. În acest sens, prin Hotărârea din 6 octombrie 1982, pronunţată în Cauza 283/81, SRL CILFIT şi Lanificio di Gavardo Spa, Curtea a statuat că articolul 177 (devenit art. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene) "trebuie să fie interpretat în sensul că o instanţă naţională ale cărei decizii nu sunt supuse unei căi de atac în dreptul intern trebuie, atunci când se pune o problemă de drept comunitar în cauza dedusă judecăţii sale, să îşi îndeplinească obligaţia de sesizare a Curţii de Justiţie, cu excepţia cazului în care constată că problema invocată nu este pertinentă sau că dispoziţia comunitară în cauză a făcut deja obiectul unei interpretări din partea Curţii sau că aplicarea corectă a dreptului comunitar se impune cu o asemenea evidenţă încât nu mai lasă loc niciunei îndoieli rezonabile; existenţa unei astfel de posibilităţi trebuie să fie evaluată în funcţie de caracteristicile proprii dreptului comunitar, de dificultăţile specifice pe care le prezintă interpretarea acestuia şi de riscul divergenţelor de jurisprudenţă în cadrul Comunităţii". De asemenea, prin Hotărârea din 9 septembrie 2015, pronunţată în Cauza C-160/14, Joao Filipe Ferreira da Silva e Brito şi alţii, paragraful 40, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit că "revine exclusiv instanţei naţionale sarcina de a aprecia dacă aplicarea corectă a dreptului Uniunii se impune atât de evident încât nu permite nicio îndoială rezonabilă şi, în consecinţă, de a decide să se abţină să sesizeze Curtea cu o problemă de interpretare a dreptului Uniunii care a fost ridicată în faţa acesteia (a se vedea Hotărârea Intermodal Transports, C-495/03, paragraful 37)".