§ 9. - Decizia 480/2021 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate
M.Of. 1086
În vigoare Versiune de la: 12 Noiembrie 2021
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile legale criticate condiţionează accesul avocatului la informaţiile clasificate de deţinerea unei autorizaţii de acces, soluţie juridică ce contravine principiului egalităţii în drepturi, întrucât împarte avocaţii în două categorii: cei care deţin autorizaţie de acces la informaţiile clasificate şi cei care nu deţin o astfel de autorizaţie. Se susţine că, deşi orice avocat poate solicita obţinerea unei autorizaţii de acces la informaţii clasificate, în realitate acesta trebuie să se supună unei proceduri de verificare cu caracter subiectiv, lăsată la latitudinea unui organ administrativ. Se arată că, prin Decizia nr. 21 din 18 ianuarie 2018, Curtea Constituţională a decis că refuzul accesului avocatului la informaţii clasificate trebuie să aparţină doar judecătorului, înlăturând astfel necesitatea acordului autorităţii emitente a informaţiilor clasificate, dar că aceasta nu este însă de natură să asigure garanţiile specifice dreptului la un proces echitabil. Astfel, în ipoteza în care judecătorul apreciază că informaţiile clasificate sunt esenţiale pentru soluţionarea cauzei, dispunând permiterea accesului avocatului la acestea, în măsura în care avocatul nu are autorizaţie de acces, el nu va putea lua cunoştinţă de informaţiile clasificate. Se subliniază faptul că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, principiul egalităţii îmbracă în domeniul dreptului procesual penal forma egalităţii armelor, care presupune egalitatea între apărare şi acuzare sub aspectul mijloacelor de care acestea dispun pentru realizarea intereselor lor procesuale şi, astfel, realizarea unui just echilibru între interesul individual şi cel public. Se susţine că, chiar dacă rolul Ministerului Public este cel de protejare a ordinii publice, acest fapt nu justifică ab initio crearea pentru procuror a unei poziţii privilegiate în cadrul procesului penal, prin oferirea posibilităţii de a folosi în acuzare probe obţinute prin mijloace de probă a căror modalitate de autorizare nu poate fi cunoscută de către apărare, poziţie care plasează inculpatul într-un dezavantaj net în raport cu Ministerul Public.