§ 26. - Decizia 48/2015 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei
M.Of. 369
În vigoare Versiune de la: 27 Mai 2015
18. Examinând prevederile art. 73 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, Curtea observă că judecătorul-sindic este obligat să se pronunţe asupra contestaţiilor la termenul stabilit prin sentinţa de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creanţe. Măsura criticată de autorii excepţiei de neconstituţionalitate se justifică prin natura specială a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, procedură care impune crearea unui cadru unitar, colectiv şi egalitar în care creditorii unui debitor comun să îşi poată valorifica drepturile împotriva debitorului aflat în stare de insolvenţă (a se vedea mutatis mutandis considerentele Deciziei nr. 1.075 din 20 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 7 ianuarie 2008, şi ale Deciziei nr. 300 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 31 mai 2012). În aceste condiţii, stabilirea unor termene strict determinate pentru întocmirea tabelului preliminar de creanţe şi introducerea contestaţiilor împotriva creanţelor sau drepturilor de preferinţă din acesta au drept finalitate asigurarea definitivării tabelului de creanţă. O altă abordare, în sensul posibilităţii introducerii unor asemenea contestaţii după expirarea termenului, dar înainte de definitivarea tabelului de creanţă, ar avea efecte negative asupra definitivării acestui tabel, întrucât ar produce o incertitudine cu privire la masa credală, fapt ce echivalează cu imposibilitatea evaluării pasivului averii debitorului. De asemenea, faptul că o contestaţie formulată în condiţiile prevăzute de art. 75 alin. (1) ajunge să fie soluţionată după definitivarea tabelului de creanţe nu este de natură să încalce dreptul la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, ea are rolul de a asigura egalitatea şi veridicitatea procedurii. Aşadar, opţiunea legiuitorului ţine cont de specificul materiei insolvenţei, iar textul criticat, în aceste condiţii, se raportează la tabelul definitiv de creanţe.