§ 345. - Decizia 479/2025 [A] referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu
M.Of. 1036
În vigoare Versiune de la: 10 Noiembrie 2025
Raportând aceste considerente de principiu la speţa dedusă judecăţii, reţinem că legiuitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 1 alin. (5) din Constituţie de a asigura un cadru normativ previzibil din perspectiva coerenţei şi stabilităţii dispoziţiilor legale edictate, adoptând soluţii legislative succesive diferite într-o perioadă relativ scurtă (în ultimii 7 ani au fost 10 modificări ale statutului judecătorilor şi procurorilor), cu consecinţa generării unei insecurităţi juridice şi a incertitudinii subiectelor de drept vizate cu privire la aspecte esenţiale ale statutului profesiei de magistrat. Aşadar, apare nejustificată măsura modificării din nou, după nici 2 ani, a vârstei de pensionare şi a vechimii în muncă în condiţiile în care dezechilibrele care au condus la adoptarea Legii nr. 282/2023 au fost identificate şi corectate. Modificările legislative repetate, operate la intervale scurte şi vizând elemente esenţiale ale statutului magistratului, generează instabilitate şi confuzie în sistemul judiciar. Lipsa unui cadru normativ predictibil împiedică magistraţii să îşi proiecteze parcursul profesional şi să beneficieze de un venit corespunzător pentru serviciul prestat în condiţiile regimului constituţional de independenţă şi responsabilitate. Din perspectiva serviciului public pe care magistraţii sunt chemaţi să îl presteze, remarcăm că drepturile şi libertăţile cetăţenilor nu pot fi apărate eficient, în condiţii de previzibilitate şi imparţialitate, decât într-o societate în care magistraţii nu sunt vulnerabili la presiuni economice sau politice şi nu sunt supuşi periodic blamării publice cu privire la veniturile lor şi riscului instabilităţii statutului lor profesional. Garantând independenţa justiţiei, Constituţia impune legiuitorului să asigure un statut sigur magistraţilor şi să creeze cadrul în care încrederea publicului în actul de justiţie se întemeiază pe convingerea că magistraţii nu decid pe baza unor interese personale sau constrângeri materiale. Protecţia drepturilor cetăţenilor depinde în mod direct de protecţia statutului magistraţilor, inclusiv după încheierea activităţii lor profesionale. Aşadar, departe de a fi un beneficiu individual, asigurarea independenţei magistraţilor, inclusiv printr-o pensie într-un anumit cuantum, reprezintă o condiţie pentru garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, funcţionarea unei justiţii echitabile, imparţiale şi nevulnerabile, deci în mod implicit o condiţie a garantării statului de drept.