§ 337. - Decizia 479/2025 [A] referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu
M.Of. 1036
În vigoare Versiune de la: 10 Noiembrie 2025
respectiv de 35 de ani de muncă, care se vor aplica cumulativ; modificarea cuantumului brut al pensiei; o nouă etapizare a creşterii vârstei de pensionare (care se va finaliza la 31 decembrie 2036), se constată că niciuna dintre aceste modificări nu prezintă urgenţă de legiferare, astfel încât să se impună apelarea la procedura de legiferare excepţională. Astfel, având în vedere că legea în vigoare prevede deja majorarea vârstei de pensionare a magistraţilor la 60 de ani (cu etapizarea corespunzătoare), o nouă majorare, de la 60 la 65 de ani, cu consecinţele care decurg din această modificare, nu are un impact de imediată aplicare (aşa cum l-a avut legea adoptată acum mai puţin de 2 ani, în 2023, care a majorat vârsta de la 48 de ani la 60 de ani, ale cărei efecte sunt în curs de a se produce). Dacă Guvernul consideră oportună o nouă modificare legislativă a legii privind statutul magistraţilor, nimic nu îl împiedică să iniţieze o procedură normală, care implică punerea în dezbaterea publică şi în dezbaterea Parlamentului, ca unic for legiuitor competent să adopte legea privind statutul magistraţilor. Niciunul dintre argumentele prezentate în expunerea de motive a legii supuse controlului nu evidenţiază situaţia extremă cu care s-ar confrunta legiuitorul sau necesitatea ca reglementarea în cauză să fie adoptată cu maximă celeritate, situaţie care să determine apelarea la procedura in extremis a angajării răspunderii Guvernului. Simpla invocare a unor argumente ce ţin de politica bugetară a statului sau de nevoia surmontării unor presupuse inechităţi sociale vădesc oportunitatea sau chiar necesitatea iniţierii de către Guvern a unei proceduri legislative normale, nicidecum nu pot fundamenta o procedură de legiferare care neagă până la anihilare rolul de legiuitor ca funcţie principală a Parlamentului. Neîndeplinirea condiţiilor statuate de Curtea Constituţională referitoare la existenţa unei urgenţe în adoptarea măsurilor conţinute în legea asupra căreia Guvernul şi-a angajat răspunderea şi la necesitatea ca reglementarea în cauză să fie adoptată cu maximă celeritate, coroborată cu împrejurarea că legea astfel adoptată reglementează un domeniu care vizează justiţia, instituţie fundamentală a statului, eludând Parlamentul, for legiuitor al statului democratic, nu vine decât să accentueze viciul de neconstituţionalitate al legii astfel adoptate prin raportare la dispoziţiile art. 114 din Constituţie.