§ 252. - Decizia 479/2025 [A] referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu
M.Of. 1036
În vigoare Versiune de la: 10 Noiembrie 2025
228. Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a statuat cu valoare de principiu că o normă de trimitere atributivă de competenţe cuprinsă în textul Constituţiei, de tipul "îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de legea [sa] organică", permite legiuitorului sporirea, extinderea atribuţiilor respectivei autorităţi publice în considerarea şi în temeiul rolului său constituţional (a se vedea mutatis mutandis Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 477 din 12 iulie 2010). Legiuitorul constituant a folosit o astfel de normă de trimitere numai în privinţa a două autorităţi fundamentale ale statului - Curtea Constituţională şi Consiliul Superior al Magistraturii. În decizia precitată Curtea a statuat că atribuţiile acordate de legiuitor instanţei constituţionale în temeiul acestei norme de trimitere au dobândit valenţe constituţionale, ceea ce înseamnă că şi în privinţa atribuţiilor astfel acordate CSM se impune aceeaşi concluzie. Ca atare, în măsura în care aceste atribuţii ţin în mod intrinsec şi inseparabil de însuşi rolul constituţional al celor două autorităţi publice, legiuitorul nu poate limita, elimina sau reduce aceste atribuţii, în caz contrar ajungându-se la golirea lor de conţinut şi la îndepărtarea de exigenţele democraţiei constituţionale, ceea ce ar reprezenta un regres incompatibil cu principiile care stau la baza sistemului justiţiei.