§ 152. - Decizia 479/2025 [A] referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu
M.Of. 1036
În vigoare Versiune de la: 10 Noiembrie 2025
139. Deficitul de personal care a generat această afectare a actului de justiţie poate fi soluţionat deopotrivă prin creşterea numărului de noi magistraţi care sunt admişi în sistemul de justiţie şi prin scăderea numărului de magistraţi care părăsesc sistemul de justiţie prin pensionare. Aplicând parţial acest principiu, ca urmare a organizării mai multor concursuri pentru admitere în magistratură, în 2024 s-a ajuns la un grad de ocupare a posturilor de judecător şi procuror de aproximativ 78%. Totuşi, potrivit Raportului din 2025 privind statul de drept întocmit de Comisia Europeană, CSM a arătat că posturile vacante din sistemul judiciar reprezintă un "motiv de îngrijorare permanent", deoarece multe instanţe nu dispun încă de personal suficient şi au un volum de muncă foarte ridicat, în special în apel şi la nivelul parchetelor. Astfel, se poate constata că, în ciuda sporirii la maximum a capacităţilor de pregătire ale Institutului Naţional al Magistraturii, creşterea numărului noilor admişi în sistemul de justiţie nu a putut compensa creşterea numărului de magistraţi care părăsesc anual sistemul prin pensionare. Dat fiind că magistraţii admişi în sistem vor ocupa posturi exclusiv la nivelul judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă acestea, nu va exista pe termen scurt un impact şi cu privire la resursa umană de la nivelul instanţelor şi parchetelor de la un nivel superior şi, implicit, nici cu privire la gradul de încărcare al acestora. Dimpotrivă, aceste instanţe şi parchete sunt afectate atât de existenţa unui număr mare de dosare cu un grad sporit de dificultate, cât şi de existenţa unui număr limitat de magistraţi care îndeplinesc condiţiile de experienţă pentru a activa în cadrul lor. Astfel, pentru a deveni judecător în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, un magistrat trebuie să îndeplinească şi condiţia unei vechimi de minimum 18 ani, cu doar şapte ani mai puţin faţă de vechimea minimă necesară pentru pensionare. Implicit, un număr semnificativ al magistraţilor activi la instanţele şi parchetele de grad superior se află, la scurt timp după începerea activităţii în cadrul acestora, în situaţia de a îndeplini condiţiile de vechime şi vârstă în vederea pensionării. În multe situaţii continuarea activităţii instanţelor şi parchetelor de nivel superior se bazează pe opţiunea unor magistraţi de a-şi continua activitatea, în ciuda îndeplinirii condiţiilor legale pentru pensionare. Totuşi, astfel de conduite voluntare, deşi binevenite, nu pot asigura rezilienţa sistemului pe termen mediu, demonstrând lipsa de viabilitate a normelor existente.