§ 30. - Decizia 479/2023 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul insolvenţei şi a altor acte normative, precum şi ale art. I pct. 1 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă [cu referire la art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014]

M.Of. 571

În vigoare

Versiune de la: 19 Iunie 2024

24. Faţă de această împrejurare, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate pune o problemă de admisibilitate din punctul de vedere al obiectului său şi al efectelor pe care le-ar produce asupra litigiului o eventuală decizie de admitere, având în vedere că, astfel cum reiese din încheierile de sesizare, în cauzele în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate nu a fost pronunţată o soluţie definitivă de respingere a cererilor privind deschiderea procedurii ca urmare a neîndeplinirii cerinţelor impuse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, ci a fost suspendată soluţionarea acestora în căile de atac, ca urmare a sesizării Curţii Constituţionale. Aşadar, nu sunt aplicabile considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, pentru ca instanţa de contencios constituţional să poată exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018, prin prisma faptului că ar continua să producă efecte juridice în soluţionarea cauzei, întrucât soluţia legislativă în discuţie nu mai este în vigoare şi nu continuă să producă efecte juridice, pentru motivele arătate mai sus. Or, excepţia de neconstituţionalitate trebuie să fie utilă pentru soluţionarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată şi trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra desfăşurării procesului, cerinţa relevanţei fiind expresia utilităţii pe care soluţionarea excepţiei invocate o are în cadrul rezolvării litigiului dintre părţi (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragrafele 15 şi 16, sau Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, paragraful 20).