§ 19. - Decizia 479/2023 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul insolvenţei şi a altor acte normative, precum şi ale art. I pct. 1 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă [cu referire la art. 5 alin. (1) pct. 72 teza finală din Legea nr. 85/2014]

M.Of. 571

În vigoare

Versiune de la: 19 Iunie 2024

15. Guvernul, în Dosarul nr. 515D/2020, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (5) şi art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, coroborate cu ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, arată că intenţia legiuitorului de a limita utilizarea abuzivă a procedurii de către debitor şi de a-l responsabiliza în gestionarea activităţii sale este una legitimă având în vedere unele dintre efectele deschiderii procedurii insolvenţei, cum ar fi suspendarea acţiunilor pentru realizarea creanţelor contra debitorului şi curgerea dobânzilor şi penalităţilor sau eşalonările de datorie, ştergerea integrală sau reducerea unor obligaţii ale debitorului conform planului de reorganizare. Cu toate acestea, împiedicarea insolvenţei voluntare a debitorilor care se află în incapacitate de plată, dar care au datorii preponderent bugetare, permite acoperirea pasivului acestora doar prin mecanismele speciale de colectare a creanţelor bugetare prevăzute de Codul de procedură fiscală şi/sau prin executări silite individuale, conform Codului de procedură civilă, acţiuni care pot afecta cele mai importante active ale debitorului, de care ar depinde şansa redresării activităţii sale. Dreptul de reorganizare al debitorului devine, în acest context, condiţionat de comportamentul propriilor creditori care pot sau nu să introducă o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei sale. Or, reglementarea de către legiuitor a condiţiilor de exercitare a unui drept procesual sau material, în virtutea prerogativelor sale constituţionale, nu ar trebui să îl împiedice pe cel interesat să se adreseze justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime ci să conducă la o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, ocrotite în egală măsură. Or, textul criticat limitează pentru debitori, în mod discriminatoriu, aplicarea procedurilor de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă şi intră în contradicţie cu alte norme imperative aferente procedurilor de insolvenţă, şi nu numai, modul impredictibil de raportare la cuantumul creanţelor bugetare conducând la o stare de insolvenţă nedeclarată continuă a debitoarei, având în vedere că la momentul deschiderii procedurii insolvenţei nu se cunoaşte, cu precizie, masa pasivă, aceasta conturându-se abia după verificarea creanţelor de către administratorul/lichidatorul judiciar şi întocmirea tabelului preliminar de creanţe.