§ 35. - Decizia 477/2024 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei ''de către Ministerul Public'' din cuprinsul art. 45 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003

M.Of. 135

În vigoare

Versiune de la: 14 Februarie 2025

25. În fine, în subsidiar, Curtea observă că din susţinerile autorului excepţiei reiese şi intenţia acestuia de adăugare a unei noi ipoteze normative, neavute în vedere de legiuitor, sugerând o completare a legii în sensul ca "dizolvarea unui partid politic să poată fi cerută inclusiv de către reprezentantul organizaţiei de partid, persoana fizică care a fost sancţionată pe latură civilă şi penală." Or, o asemenea solicitare este o problemă de reglementare, care ţine de competenţa organului legislativ şi care nu se poate realiza pe calea contenciosului constituţional. În consecinţă, lipsa unei reglementări în sensul dorit de autorul excepţiei nu este de natură să contravină art. 16 din Constituţie, iar prin critica formulată se tinde, în mod indirect, la completarea reglementării criticate. Având în vedere art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea de noi prevederi celor instituite şi nici nu îşi poate asuma rolul de a crea sau modifica o normă juridică, pentru că altfel s-ar transforma într-un legislator pozitiv, încălcând art. 61 alin. (1) din Constituţie. Rămâne, aşadar, la latitudinea legiuitorului o eventuală modificare a concepţiei legislative actuale.