§ 7. - Decizia 476/2023 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală
M.Of. 679
În vigoare Versiune de la: 15 Iulie 2024
4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în esenţă, se susţine că legiuitorul a reglementat instituţia prescripţiei în materie fiscală prin raportare la prevederile art. 23 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, însă conţinutul acestor norme nu este suficient de precis şi previzibil pentru a se putea determina momentul la care se naşte creanţa fiscală şi, corelativ, obligaţia fiscală, respectiv care este momentul la care se constituie baza de impunere care le generează, având în vedere faptul că nu este definită noţiunea de "bază de impunere". De asemenea, nu există un cadru legal în cuprinsul căruia să poată fi identificată şi definită, chiar şi prin trimiterea la un alt act normativ cu rang de lege cu care textul art. 23 alin. (1) din Codul de procedură fiscală să se afle în conexiune. Într-adevăr, în domeniul fiscal se folosesc mai multe noţiuni specifice, cum ar fi "bază impozabilă", "materie impozabilă", "obiect impozabil", care îşi regăsesc definiţia în normele Codului de procedură fiscală şi ale Codului fiscal, dar care nu pot fi asimilate cu noţiunea de "bază de impunere". Astfel, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, spre exemplu, baza impozabilă este constituită din bunuri, venituri sau alte valori deţinute de persoane care beneficiază de câştigurile sau de orice foloase obişnuite aduse de acestea. Bunurile, veniturile sau valorile care constituie baza impozabilă sunt supuse obligaţiilor fiscale în sarcina persoanelor care le deţin în proprietate [art. 66], iar, potrivit Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, baza impozabilă este definită ca fiind baza de impozitare ce reprezintă contravaloarea unei livrări de bunuri sau prestări de servicii impozabile, a unui import impozabil sau a unei achiziţii intracomunitare impozabile [art. 1251 alin. (1) pct. 5]. În concluzie, prevederile art. 23 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 sunt lipsite de claritate, previzibilitate şi accesibilitate, pentru stabilirea în mod obiectiv a momentului de la care intervine sancţiunea prescripţiei întemeiată pe dispoziţiile art. 91 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ, fiind contrare dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie. În contextul criticilor de neconstituţionalitate este menţionată jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia principiului legalităţii.