§ 30. - Decizia 476/2023 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală
M.Of. 679
În vigoare Versiune de la: 15 Iulie 2024
25. Or, aşa cum reiese din dosarul cauzei, în discuţie sunt puse (i) noţiunea de "bază de impunere" în contextul prescripţiei dreptului la acţiune al organelor fiscale de a stabili obligaţii fiscale costând în impozit pe profit (suplimentar şi accesorii), faţă de momentul constituirii bazei de impunere la care face trimitere art. 23 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, respectiv (ii) momentul constituirii bazei de impunere care generează dreptul de creanţă fiscală şi obligaţia fiscală corelativă. Clarificarea acestei probleme implică examinarea atât a normelor de procedură fiscală, cât şi a celor de drept material (substanţial) fiscal referitoare la profitul impozabil, aspecte care ţin de interpretarea şi aplicarea legii. În ceea ce priveşte conţinutul şi întinderea celor două noţiuni cuprinzătoare, respectiv interpretarea şi aplicarea legii, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a reţinut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009), în speţa de faţă, cu privire la chestiuni ce ţin de baza de impozitare/impunere şi de momentul constituirii acesteia dacă în discuţie este profitul impozabil, respectiv momentul începerii termenului de prescripţie.