§ 29. - Decizia 476/2023 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală
M.Of. 679
În vigoare Versiune de la: 15 Iulie 2024
24. Totodată, Curtea observă că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate aduce în discuţie aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii, chestiuni care, astfel cum se va arăta în continuare, în virtutea art. 126 din Constituţie, ţin de resortul instanţelor judecătoreşti. Astfel, interpretarea normelor de lege este operaţiunea de stabilire a conţinutului şi a sensului la care acestea se referă şi este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii situaţiei de fapt concrete, instanţa de judecată fiind îndrituită şi, în acelaşi timp, ţinută să aplice în acest scop metodele de interpretare a normelor juridice. Aşa cum a stabilit Curtea Constituţională, în mod constant, în jurisprudenţa sa, interpretarea legilor este o operaţiune raţională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009, sau Decizia nr. 360 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010). De asemenea, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în sensul că, oricât de clar ar fi textul unei dispoziţii legale, în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunţată în Cauza C.R. împotriva Regatului Unit, paragraful 34).