§ 21. - Decizia 476/2023 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală
M.Of. 679
În vigoare Versiune de la: 15 Iulie 2024
16. Totodată, legiuitorul a prevăzut în acelaşi act normativ, reprezentat de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, la titlul VI - Stabilirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate, bugetului general consolidat, capitolul I - Dispoziţii generale, art. 85-90, şi capitolul II - Prescripţia dreptului de a stabili obligaţii fiscale, art. 91-93, faptul că (i) impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc astfel: prin declaraţie fiscală, în condiţiile legii; prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri; aceste proceduri sunt aplicabile şi în cazurile în care impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat sunt scutite la plată conform reglementărilor legale, precum şi în cazul unei rambursări de taxă pe valoarea adăugată; (ii) decizia de impunere se emite de organul fiscal competent, care emite decizie de impunere ori de câte ori acesta modifică baza de impunere; decizia de impunere se emite, dacă este necesar, şi în cazul în care nu s-a emis decizie referitoare la baza de impunere; declaraţia fiscală este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, şi produce efectele juridice ale înştiinţării de plată de la data depunerii acesteia; în situaţia în care legea nu prevede obligaţia de calculare a impozitului, declaraţia fiscală este asimilată unei decizii referitoare la baza de impunere; decizia de impunere şi decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii constituie şi înştiinţări de plată, de la data comunicării acestora, în condiţiile în care se stabilesc sume de plată; (iii) dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel, spre exemplu, dreptul de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 10 ani în cazul în care acestea rezultă din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală; termenul de prescripţie a dreptului organelor fiscale de a stabili obligaţii fiscale începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel.